Am fost la Sibiu, si a fost BINE. (I)
Dupa cum ziceam, am fost la Sibiu. Principala motivatie: concert Jethro Tull, joi (30 august) pe care i-am vazut in Bucuresti la Sala Palatului, mai demult. Motivatia reala: weekend de relaxare & vizitare a Sibiului, oras pe care-l vazusem numai in goana calului, niciodata pe indelete.
Evenimentele s-au desfasurat la modul urmator.
1. Gasit cazare prin agentia Danei, Promenade. O vila cocheta, de 10 camere, situata la iesirea din Sibiu spre Oradea, intr-un cartier foarte linistit. Numele ei: Villa Santa Maria. Camerele frumoase, aerisite, curate, brici. Bila neagra: nu se fumeaza in camera (pana la urma, de fapt o bila alba, ca am tras acolo unele din cele mai bune soamne). Bila alba: mic dejun nemtesc, ca la bulgari (despre bulgari, in alta editie). Bila super-alba: gazde tare placute si volubile! Vom mai merge la Santa Maria.
2. Am plecat la drum pe Pitesti - Valea Oltului - Ramnicu Valcea - Sibiu, din motive de evitat lucrari la drum. Lucrari erau, dar suportabile. Ca vantul si ca gandul, pe la 19:30 eram cazati, dupa ce plecasem din Bucuresti pe la 13:30. Nu-i rau, in conditii de trafic cu TIR-uri si toate cele. Si soferi buni, desigur.
3. Dupa un desert mic, am ajuns in Piata Mare. Unii se plang de lipsa locurilor de parcare din zona. Eh, ghinion, d-aia se cheama centru istoric, ca pe vremea aia circulau mult mai putini cai si nu se prevazusera parcari subterane. Mergeti pe jos ca-i mai sanatos, sau cu autobuzul. Pana sa inceapa concertul (care era la 21:00, nu la 20:00 cum am crezut), am prins ultimul sfert de ora dintr-un spectacol de muzica simfonica (opera… opereta… zau de stiu), interpretat de artist si excavatorul sau. Da, excavatorul. D-ala cu cupa, de ridicat pietre si moloz. Personagiul (ceva gimnast, presupun) evolua agatat de/atarnat de/in/peste cupa excavatorului, care manevra in fel si chip, in sus, in jos, in lateral. Gasiti mai jos o poza, pe cat mi-a iesit si mie, pozata din mana, cu zoom.
Spectacolul este asta:
Transport Excepţional concept: Dominique Boivin, asistent: Christine Erbe, interpreţi: Philippe Priasso, Eric Lamy (conducator excavator) , compania Beau Geste (Franta).
Fier şi carne. O maşinărie ridică un corp care pedalează în aer, aleargă, se tăvăleşte în iarbă. Coregrafia simultană e poetică şi în perfectă corespondenţă. Omul şi braţul maşinii devin unul şi acelaşi corp. Două surse motrice – una umană, cealaltă tehnică – se întrepătrund ca şi cum ar fi dansat împreună de când lumea. Două corpuri se tractează, se zbat, se resping într-o intimitate pe care cu greu ai fi putut-o bănui.
A urmat concertul Jethro Tull. Bun, dar parca nu mai bun decat cel de la Bucuresti. O fi fost din cauza ca-i vedeam prima oara, din cauza ca sala intunecata e mai potrivita fluierului… nu stiu. Dar bun. Au incheiat cu Aqualung si Locomotive Breath, frumos din partea lor.
Si cam asta a fost ziua. Ne-am mai plimbat, ne-am minunat de agitatia dintr-un oras romanesc la ora 12 noaptea, mancat o felie de pizza mare si fierbinte, baut o bere cu tequila, negasit loc de inghetata, plecat la pensiune, somn bustean.
4. Ziua doi a insemnat o zi de cumparaturi si plimbare lejera prin oras. Bravo lui Klaus Johannis c-a reusit sa faca ce-a facut, si c-a reusit sa aduca bani pentru a repara orasul. Nu mai e nici urma de santier, totul e curat, masinile stau la locul lor in parcari, si nu parcate aiurea. Terasele arata bine, numai una si una, nici un scaun de plastic rosu (bleah). Pana si magazinele Vodafone/Orange au firme in culorile cladirilor in care sunt magazinele, si nu rosu+alb/orange+alb. Bravo lor c-au reusit sa-si impuna punctul de vedere.
Pe seara, ne-a luat cheful de mancare chinezeasca. Oras strain, nu stiam pe nimeni, de unde naiba sa afli unde ce si cum. Traiasca Nokia, am cautat pe net, am gasit Taiji. Raspuns politicos la telefon, intrebat de rezervare, nu e nevoie, se auzea muzica in surdina, posibil alarma de fitzos. Nimerit repejor (deja era mai familiar orasul), o parcare frumoasa, decorata cu lampioane si diverse chestii lemnicole (copyright pe cuvantul asta!). Intram. Toti chelnerii in camasa rosie de matase, cu motive chinezesti. Sunete chinezesti = muzica de ambient, la volumul taman potrivit. Sala amenajata pentru a manca pe tatami. Betisoare pregatite pe masa, in suport. Tablouri cu scene chinezesti. Am comandat 2 feluri principale, 8 comori in orez, limonade, ceai verde. Ceaiul verde a fost adus in castronas, mancarea pe forma de fonta incinsa, pe fund de lemn, sosurile in castronase… mai ca te saturai din priviri. Din pacate, nu s-a nascut nimeni atat de poet, asa ca ne-am saturat cu furculita (am incercat si cu betisoarele, tare placuta linistea pe care o dau - nu se mai aude metalul pe portelan, dar deloc productive atunci cand ti-e foame). Atat de buna, gustoasa, satioasa, apetisanta mancare n-am mancat pe nicaieri. O nota mare de tot primeste Taiji, data viitoare prin Sibiu direct acolo va fi. Si n-am lasat nimic in farfurie, desi a trebuit o pauza de tigara pentru a putea manca tot 
brusc, ideea unui weekend de excursie pentru Taiji nu-mi pare deloc deplasata…
Si somn. Bun, beton, bustean.
Am obosit de scris. Continuam in postul urmator.
Scrieri similare
· Am fost la Sibiu, si a fost BINE. (II)
