Am fost la Sibiu, si a fost BINE. (II)
Continuam.
Ziua 3 a fost zi de excursie. Stiam de Ocnele Sibiului, eu vroiam sa vad Copsa Mica. Pana la urma, dupa sfatuiri cu gazdele, am hotarat sa mergem in Sighisoara, dupa ce am aflat ca la Ocna Sibiului n-ai ce face in afara de a innota, iar prin Copsa Mica oricum treceam pe drum. 100 de km parcursi lejer, 1 radar intr-o comuna (yay Beltronics!), gasit Sighisoara, gasit zona cetatii. Am urcat sedentareste cu masina, nestiind cat de mult e de urcat. Era f. putin 
Frumos pastrata zona istorica, inca in lucru pe-alocuri. Am urcat pe strada acoperita, vazut singura biserica din Transilvania cu cripta (a little spooky), cimitirul (cu o liniste si un gri de film), camera de tortura (prilej de fanteziat asupra cui si-ar avea locul acolo, dat fiind faptul ca se explicau inclusiv procedurile de utilizare a aparatelor si utilajelor de-acolo), muzeul de arme medievale, si evident, Turnul cu Ceas. Asta din urma e amenajat ca muzeu de istorie, la fiecare nivel (din cele 6 etaje) e o mica expozitie de chestii pastrate din vechime. Prea multe pentru a le descrie, prea interesante pentru a le rata. Tare recomandat !
Dupa un snitel de porc cu piper verde si o ciorba de fasole in pita — pentru cine nu stie ce-i asta, e o mare paine, cu coaja groasa, in care se serveste ciorba respectiva, vezi poza:
… a urmat o sesiune de suveniruri (cu cumpararea canilor de rigoare), si inapoi la drum spre Sibiu ca se facea tarziu. Am ajuns in centrul istoric (inghetataaaa), parcat, si am urmat precum Jerry mirosul branzei niste sunete mirifice de se-auzeau. Lume stransa ca la urs, niste sunete nemaiauzite cantate de o mica trupa de omuleti cu ten ars de soare. Am ascultat ca prostii, de minunat ce sunau, am luat CDul, ne-am dat cu presupusul cine sunt (eu am zis ca-s peruani, de fapt se pare ca sunt ecuadorieni, si canta muzica folclorica din zona Anzilor), si inghetata desigur
Fac o paranteza referitoare la formatia asta. Suna superb. Melodiile nu se gasesc online, oricat ati cauta (c-am cautat, nu de alta). N-am regasit pe CD tot ce-au cantat acolo, live, dar merita cumparat. Ca sa va faceti o idee, incercati cele 3 mostre MP3 de pe pagina asta (nu sunt ei, dar suna similar). Ma cam intristeaza un pic faptul ca muzica asta e numita la ei folclor, iar la noi folclor inseamna lalaieli absconse cu cani de lut pe masa si soliste care se misca stanga-dreapta precum metronomul de pe un pian de invatacel in ale muzicii. In fine.
Iata-i pe cantareti (cantareti, si dansatori):
Dupa ce-au plecat, am tras o fuga la Targul Olarilor de unde luaram iar alte nazbatii (foarte frumos, de altfel, tot ce era expus acolo).
Ultima zi, a 4-a, era cam pe fuga 
in plan era Targul Branzei si al Tuicii, din Rasinari, o comuna aflata la cativa kilometri de Sibiu. Asteptarile initiale erau modice: or fi colo 3 tarani cu palinca, 2 bucati de branza, si gata. Mare greseala.
Una la mana, coada de masini parcate in biata comuna se intindea pe +/- 2 km inainte si dupa limitele comunei. Politia rutiera la datorie, sa dirijeze circulatia. Targul se intindea pe intreaga suprafata a islazului comunal (presupun eu ca asta era), si lume ca la balamuc. Ziceai ca-i Dragaica.
Vreo 20 de “standuri” cu branza/cas/sunculita/palinca/vin/rachiu si alte chestii populare (eh, asta mi-a mai ostoit din necazul de mai sus, cu folclorul, bine ca unii s-au apucat de produs chestii mai gustoase decat cantecele lui Dolanescu si Irina Loghin), scena mare pentru muzica (cu formatii de populara), o rulota cu colaci secuiesti calzi (bataie e putin spus ce era acolo la ei, lucrau pe banda rulanta), diverse chestii autohtone de imbracat/purtat (ocazie cu care am vazut diferenta dintre o curea, un brau si un chimir), bulz cald, bere, era cam in schita Moşii a lui Caragiale, dac-ati citit-o. Frumos, aglomerat, dar frumos. Mancat mici cu mustar calzi, stand in fund pe-o piatra de pod, cu palaria-n cap, ascultand muzica populara pe-o ureche si muzica ecuadoriana p-ailalta, ca venisera si Raza sa cante acolo! Nemaipomenita ziua, desi nu prezenta potential deloc.
Si-am incalecat pe-105 CP si v-am spus poveste-asa!
Lasă un comentariu