We forgot how to rock

Mă tot uit zilnic în jur, şi văd maşini anoste. Fără pic de viaţă-n ele. Cu geamurile închise, sau deschise doar pentru-a arunca gunoiul pe şosea. Cu muzica dată-ncet. Oameni nervoşi vorbind tare la telefon şi gesticulând. Stocuri, facturi, rapoarte, transporturi, “ăla e un bou”, “de ce n-a ajuns încă”. Ambuteiaje nervoase, copii în maşini pe drumul de la grădiniţă spre casă, disperaţi că părinţii nu le acordă nici un strop de atenţie, deşi se plictisesc teribil în maşină. Ne claustrofobizăm singuri, ce mai.

Am uitat cum să dăm din cap pe rock.

Scrieri similare

· Prima pe 2007… ăăă… 2008

· Mad Max