viața pe dn1

foto053Pornind de la genuflexiunea matematică a prietenului Neliniștit (apropo, io fac 1.5-2h x 2 pe zi, deci 4h pe zi, 4 h x 5 zile pe săptămână = 20 de ore pe săptămână, adică aproape o zi întreagă pe săptămână io o petrec la volan, da?), să mai așternem niște gânduri despre volăneală pe drumurile românești.

Se pare că poliția a început să-i belească pe posesorii de instalații after-market de kituri xenon, făcând inspecții impromptu pe DN-uri și ridicând taloanele celor cu faruri tip “sabia lu’ Darth Vader în ochii oponentului”. E-adevărat că și je are montate de-astea, dar sunt REGLATE bă, idioților, așa încât nu îi proiectez ăluia de vine de pe contrasens bastonașele și conurile de pe retină în spatele cefei!

Depășitorii lenți sunt ăia care stau pe banda 2 (aia de mijloc), câte 10 unul în fundul celuilalt, și “depășesc” cu +0.23 km/h față de vehiculul depășit. Depășesc cu un elan de parcă ar avea urzici pe pedala de accelerație, de parcă ar merge la consum, de parcă ar avea un porc spinos sub talpă. Și nici unul nu are pornirea să spargă trenulețul ăsta, merg lipiți ca omida unul de altul și staaaau. Staaaaaau. Staaaaaahahahahaaau… în loc să depășească!

După aia, trecem la purcelușii isterici. Purcelușii isterici sunt ăia care vin din spate tare, până în fundul coloanei de depășitori lenți, și încep să dea flashuri, deși e evident că nimeni nu se va da la o parte din coloana aia de adormiți, și nici nu au unde să se ducă mai departe din cauza coloanei. Ie-te colea axiomă: degeaba dai tu flashuri ca purcelușul isteric dacă mașinile alea din fața ta nu au decât contrasensul liber pentru a se da la o parte din fața ta; în general, oamenii nu prea acceptă așa ușor să se sinucidă cu autoturismul din dotare. Stai naibii calm, așteaptă să se aerisească nițel în față, și o să ai loc să te duci sau să ți se facă loc. Purcelușii isterici sunt ăia care se stresează și fac slalom ca disperații, cu toate astea ajungând la destinație în același timp cu cei care merg constant.

Lipitorile sunt altă nație proastă de șoferi, ăia care fac tailgating, neînțelegând că nici mama frânelor nu îi poate opri de la 90-100 km/h până la 0 în 0.9 metri, cât păstrează ei față de bara spate. Și sunt de obicei atât de proști încât nu înțeleg 2-3 aprinderi ale stopului de frână, nu înțeleg niște proiectoare de ceață aprinse în ochi, și nici avarii aprinse. Cel mai bine cu ăștia e să accelerezi până scapi de ei, sau să îi lași să se ducă naibii. Tot tailgating se cheamă atunci când un bou iese din scurt pe banda 2, fix în spațiul lăsat de mine ca spațiu de siguranță față de mașina din față.

Și în concluzie, mai bine mergi constant și tare, privind tot timpul la 2 mașini în față (și nu ca lipitorile de mai devreme, care merg cu ochii beliți în stopurile celui din față) decât isteric și haotic. E mai sănătos.

articole similare

·  ipocrizaţii

Scris pe februarie 26, 2009 la 12:13 de VAXXi · Permalink
In: viata in romania · Etichetat cu: 

2 Responses

Subscribe to comments via RSS

  1. Written by Neliniştitu'
    on 27 februarie 2009 at 07:23
    Răspunde · Permalink

    Frate, câtă dreptate ai! Cel puţin pe drumul Ploieşti-Cureşti, parcă îşi dau imbecilii întâlnire. Respect pentru tine, care faci drumul ăsta atât de des şi încă mai eşti întreg la cap… Cel puţin, din punctul meu de vedere (chiar dacă n-ai trecut testul de auzit :P ).

  2. Written by VAXXi
    on 27 februarie 2009 at 16:30
    Răspunde · Permalink

    Da, îl fac aproape zilnic de … mmm … 8 ani. Încă nu mi-am făcut analizele la locul de muncă, deja primesc priviri ciudate când au auzit cu permisul de A :-D

Subscribe to comments via RSS

Leave a Reply