warszawa, dzień 9
Și gata Polonia. Paporniță, taxi, avion … the usual. Cadoul de la prietenii polonezi se vede-n dreapta: o sticlă de Zubrowka.
Poveste amintită de pe vremuri, apropo de hoteluri și telefoane. Se făcea c-am fost acu’ ceva ani la bulgari, cu mașina. Pentru că pe-acolo problema parcării e destul de mare, mai ales în sezon, am ales un hotel cu parcare. Din lipsă de spațiu și parcarea fiind destul de mică, băieții de la recepție aranjau mașinile ca la Tetris, punându-le pe rânduri una după alta de-abia aveai loc să ieși din mașină. Fiecare șofer trebuia să lase un număr de telefon la recepție fiind instruit în sensul ăsta: în caz că vroia unul din fața lui să plece cu mașina, era sunat și chemat să-și-o mute.
Boon.
Și vine vremea plecării, aveam trei mașini în spate. Vorbesc la recepție, îi găsește pe primii 2 … mai rămânea o mașină care trebuia mutată, ca să pot ieși. Ce mașină? înmatriculată-n România, bineînțeles. Și dă-i și sună neicușorule, și nimic – telefon închis. După vreo oră, de nervi, am cerut și eu numărul respectivei persoane, să sun pe cont propriu. Și-am tot sunat, încă vreo 6 ore … așteptând cu bagajele făcute prin zonă. Și după astea vreo 6 ore, lâncezind pe canapeaua hotelului, văd (nu mă-ntrebați cum am știut, a fost ceva instinctiv) un cuplu de vârsta’a doua venind alene în stil de sindicalist aflat în concediul reglementar la mare, să-și ia cheia de la recepție.
Bună ziua, nu cumva sunteți posesorul mașinii nr. B-nuștiucât din parcare ?
Zâmbet tâmp.
Ba da, dar de ce … ?
Pentru că de 6 ore aștept să răspundeți la nenorocitul ăla de telefon, doar știți că ați dat numărul la recepție tocmai ca să fiți sunat pentru a vă muta mașina în caz că vrea cineva să plece !
Alt zâmbet tâmp.
Aaa … da … păi le-am dat numărul, dar eu nu am roaming pe telefon …
S#@F!!@!$$##$XXX!!!!!! Idioți !
articole similare
In: calatorii, viata in romania · Etichetat cu: calatorii, polonia, varsovia, viata in romania





on 24 februarie 2010 at 17:35
· Permalink
Nu stiu de ce dar, din ce impresii călătoare lăsaşi matale p-acilea (Teheran, Belgia, Dubai, Varşovia) pe mine mă îmbie Malta. Hai să bag şi Uruguayu’, că pare departe de Europa dezlănţuită, are garaj divin şi îngheţată.
on 25 februarie 2010 at 17:09
· Permalink
De acord în totalitate pân’ acum. Sper că nu considerasei Iranul pe post de destinaţie turistică