Mai întâi să facem un pic de descriere a atmosferei. Așa cum am mai zis, Tunisia e o țară destul de săracă și Tunisul nu face excepție. În capitala țării care este există străzi fără iluminat public, gunoiul abundă și când e prea mult se incendiază, într-o zonă foarte exclusivistă plină de ambasade erau seringi folosite pe jos, ați prins ideea. Sediul unde-mi desfășor eu activitatea e într-o zonă industrială, ceva gen Pipera din București să zicem; sediu modern, bine dotat, mobilă nouă, acces cu cartele și amprentă digitală, nimic de comentat. Cu toate astea, într-o seară ieșind de la birou pășteau oile vizavi de sediu, iar de câteva ori am văzut capre (plus păstorul de rigoare) aflate la păscut pe iarba din sensul giratoriu de la intrarea în hotelul de 5 stele. Ați prins ideea.

Eh, în curtea sediului tronează un mare turn utilitar pentru antene. Antene de-alea mari cât un Matiz, care trebuie oprite înainte de-a efectua lucrări la ele ca să nu prăjească ingineru’. Turnul e o ditamai măgăoaie și ținând cont de importanța lui pentru infrastructura firmei e înconjurat cu ditamai țarcul de sârmă plin de semne de avertizare, plus pază permanentă.

Unul din aspectele pe care le consider plăcute în Tunis (puține) este că străzile sunt pline de pisici; pisici de toate felurile și culorile care mai înveselesc nițel mediul cu toate giumbușlucurile lor. Câteva dintre ele s-au gândit să-și facă culcuș … unde ? sub turnul cu antene. Da’ fix sub el. Aș fi zis că pisicile sunt deștepte și nu înțeleg ce ar căuta acolo, dar din câte țin minte puterea semnalului este minimă chiar sub antenă. În fine, irelevant: ideea e că sub mărețu’ turn era o ceată de pisici foarte haioase care se jucau toată ziua pe lângă ce-or mai fi făcut ele p-acolo.

Eh, da’ acu’ intervine partea “dăh biznis”: cum dracu’ să ai pretenții de ditamai firma, când în miezu’ “infrastructurii critice” și la vedere, tu ai pisici ? nu dă bine la imagine, trebuie găsită o soluție urgent! s-or fi gândit mărețele capete luminate aflate în poziții de decizie. Și ia ghiciți onorați ascultători care fu decizia luată…

O corcitură. O corcitură de ciobănesc cu maidanez, solid și impunător de respect cu dantura din dotare, care-a fost localizat sub antenă. I s-a făcut coteț din pefeleu, i s-au pus castroane de apă și mâncare, lanț frumos nou-nouț și patru coli A4 băgate-n mape de plastic și prinse frumos cu coliere pe gard: “ATTENTION JAMAIS APPROCHER – DANGEROUS DOG” și moaca javrei în cerc barat cu roșu. N-am înțeles logica, eu știu că se barează ce-i interzis, da’ probabil ideea e că dacă nu ești atent la câine acesta se supără și pleacă. Dormiți liniștiți chers clients, Azorel păzește vajnic antena!

Ah, și ca să nu fie câinele agitat și să latre aiurea la ciuciustanezii trecători prin zonă au împrejmuit tot teritoriul câinelui cu cartoane de ambalaj, zici că-i tabără de nomazi. Deja văd procedura de intervenție la antene:

Step 1. Deactivate “Dangerous Dog” device with appropiate quantity of Chappi.
Step 2. Turn off power to …

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #66 (dangerous dog)

Omuleții ăștia au avut alegeri recent. Pentru a se asigura că nu se votează de mai multe ori, fiecare votant băga deștu’ arătător de la mâna stângă în cerneală înainte de-a vota. O cerneală care nu pare să se șteargă prea ușor, dat fiind că mulți aveau azi deștu’ colorat zdravăn. Da’ nu nene, noi ne-am chinuit cu ștampile, abțibilduri lipite pe buletin, tâmpenii.

Sursa foto: Associated Press.

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #65

Neapărat să nu ratați dansu’ epileptic al tipului din dreapta (00:20-00:22), pistolu’ de argint sub șervet (00:27), cocalarii Stan și Bran cu bătutu’ pe freză și inimă (00:30), aruncatu’ cu bani (de-aici încolo), Stan și Bran dansând (00:52, 00:58, 01:39) sau uitându-se la vrăjitoare (01:30), dansul de păun al lui Bran încercând să impresioneze prințeasa gen Marinela Nițu (de la 01:50 încolo), moșu’ care apare în ploaia de bani (02:09) !

PS: a trebuit să scot melodia de pe Youtube, pentru c-a detectat în înțelepciunea lui că melodia aparține MelodyHits și este “copyrighted” heh.

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #64

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #60

• Jour vingt-huit și am început să vorbesc fără să vreau în franceza mea cu care-i face pe toți să creadă că-s rus (deja mi s-a zis de către cinci oameni diferiți chestia asta).
• Multe înjurături și carne-n frigider lu’ musiu Larry Elison cu compania lui de căcat Oracle care strică iremediabil tot ce achiziționează, să-i apară șobolanii pe iaht, să nu i se mai tragă apa la veceu și să nu-l mai ajute nici Viagra.
• M-am dat cu mașina la 200, m-am dat cu motoreta, da’ tot exersez încordarea fesierilor la fiecare drum cu taxiul, făcând mătănii pe asfalt ca marinarii pe uscat după încheierea cu succes a fiecărui drum. Am văzut acu’ ceva zile un minivan cu numere de Franța săltat pe platformă (da, vin și de-ăștia iresponsabili cu mașina acilea se pare) și făcut pulbere, părea răsturnat pe toate părțile. Rata de “‘AI DĂH CAPUUUU’ MEEEEU!!!” șuierate printre dinți e cam de 2/kilometru.
• Mai țineți minte când povesteam despre idioțeniile din hoteluri ? se pare că oriunde stai mai mult, le vezi. Ba am cafea, ba n-am cafea, ba am 3 prosoape, ba unul, ba două săpunele, ba unul, ba mi-au dispărut papucii. Mă rog, bine că încă e unul și nu “niciunul” mai recent, portarii de la intrarea în hotel și-au luat un fluier cu care cheamă taxiurile din colțul străzii, așa c-am concert de pițigoi asigurat.
• Dacă oi reuși să-ncarc nenorocirea, vă prezint în curând ceva pour les connaîsseurs : o manea locală!
• La fel ca mai sus lu’ Larry, aceleași urări “de bine” manajerilor menajeri de hotel care nu dau Internet gratis și pun scoruri exorbitante pentru niște conexiuni de căcat. Uite pentru ce plătesc eu 12 euro / zi, deci 360 euro / lună, scor de T1 garantat în țări normale:

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #28

Terasele arată nițel mai bine:

Casele în albastrul tradițional:

O moschee ?

Facem stânga spre malul mării și peisajul începe să arate mai bine.

În depărtare se vede un hotel mare, cu aspect “vintage” și un nume care mi se pare foarte frumos: Amilcar.

Coborând, încep să se vadă “dealurile roșii din Sidi Boü Said”:

Se vede Hotel Amilcar mai de-aproape și vedem că realitatea e crudă…

Viloace cocoțate pe dealurile roșii:

Da’ am ajuns la mare!

Plaja pare cam sărăcăcioasă, da’ mai salvează aparențele bărcuțele:

Fiind la nivelul mării, putem admira Amilcarul de-aproape. Atmosfera e greu de descris în cuvinte: un hotel mare și impunător care-ar sta bine în coroana oricărei stațiuni de litoral este acum distrus în întregime. Geamuri oarbe, uși lipsă, o piscină superbă uscată și plină de gunoaie, garduri demolate … ce s-o fi întâmplat aici ? ultimele recenzii de pe TripAdvisor pentru hotel Amilcar sunt din 2008, deci în numai 3 ani minunăția asta a fost complet devastată. Nu mișcă nimeni, nici măcar o pisică – și e plin de pisici în Tunisia! foarte ciudat.

Per total, impresia despre Sidi Boü Said este: ar putea fi mult mai mult decât este acum, da’ nu se ocupă nimeni. L-am întrebat pe localnicu’ coleg Ahmed despre Sidi Boü Said și ce-mi zice: “e mult mai frumos noaptea”. Cred și eu, că nu se mai vede toată mizeria și devastarea … păcat.

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, sidi boü said

Bon, planul e să iau TGM-ul de la gara Tunis Nord pân’ la capăt de linie. Găsesc un taxi la hotel condus de-un șofer despre care-ai fi jurat că-i Gaddafi deghizat; semăna și la mutră, și la ochelari, și la păr și la șăpcălie. Când aude că vreau la gară percutează imediat și mă-ntreabă de ce nu mă duce el pân’ la Marsa; că-i ieftin, că văd peisajele, că e doar 5 euro până acolo… rămân stoic pe poziție, vreau să merg cu trenul, am mașină acasă, mulțumesc, nu, sigur nu vreau cu taxiul. Pân’ la gară costă 3,5 euro oricum, iar La Marsa se află la vreo 30 km distanță – deci numa’ 5 euro nu costa drumul.

Un bilet “aller-retour” pentru TGM este 1 dinar și 600 millime, adică nici măcar 1 euro. TGM-ul este un fel de metrou suprateran, făcut de Siemens și care-arată cam așa:

Înăuntru e destul de sărăcăcios, cald ca naiba și cu pereți mâzgâliți. Răcoarea ar trebui să fie asigurată de niște ventilatoare montate pe tavan, da’ care nu merg. Nu se fumează conform semnelor, da’ niște puștani gălăgioși palmează o mahoarcă fără jenă.

Avem de mers pân’ la capăt, după cum ziceam:

Trecem prin multe stații și peisaje cam dezolante și coborâm. Fix la ieșirea din gară ne întâmpină … un mall ! pe numele lui Zephyr, arată interesant.

Cum ieșim din mall avem promenada în dreapta, cu vedere la plajă:

Câteva terase de prin zonă, din păcate-nchise. Nimic senzațional, arată destul de ok, dar atât.

Plaja prin zonele mai neumblate arată dezolant:

Se vede în larg bacul spre Italia sau Malta:

Încă o terasă:

Câteva căsuțe interesante și un magazin în albastrul definitoriu pentru regiune (și-n Sidi Boü Said e la fel):

O agenție imobiliară într-un sediu foarte original:

Și … atât. Urmează Sidi Boü Said.

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, la marsa

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #21

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, jour #20

Balamucul începe de la Bab El Bhar, cu numele occidental Porte de France. A fost construită pe la anul 1000 și reconstruită în 1860. Se află în estul orașului, la intersecția Rue de la Kasbah + Rue Mongi Slim + Rue Alj Jazira.

Bab El Bhar, Tunis

Și strada care duce de la Place d’Independance până la Bab El Bhar conține sute de tarabe cu mărfuri din cele mai diferite, întinse chiar și pe jos. Balamuc generalizat, mașini claxonând ca să scape din ambuteiaj, balamuc și căldură.

Drumul spre Bab El Bhar

De la Bab El Bhar în sus se despart două străzi mari, coloane vertebrale pentru Tunis Medina și Souq. Din câte m-am conversat cu un negustor, Tunis Medina ar fi “piața” cu obiecte necesare zi de zi (haine, încălțăminte, șamd) iar Souq-ul ar fi bazarul cu dulciuri și produse tradiționale. Mie mi s-au părut cam la fel (e-adevărat, în Souq fiind mult mai multe magazine cu specific culinar) și ambele sunt pline de marfă chinezească și turcească. Am găsit foarte puține magazine mai deosebite, păcat.

Tunis Medina este un sit Unesco World Heritage, ca și Colonia del Sacramento pe care-am văzut-o în Uruguay:

De mare efect sunt porțile din lemn cu arcadă și motive specifice realizate cu ținte:

Drumul prin Medina și Souq se face prin niște alei înguste, încadrându-te cumințel cu coloana de oameni care merge în sensul dorit și pregătindu-te cu coate zdravene de-acasă. Pavajul este din pietre cubice, în formă de V și cu un șanț pe mijloc. Scopul șanțului l-am aflat abia la ora închiderii (pe la 17:00 deja se strângeau șandramalele): tot ce-i de aruncat se aruncă în alee și pe șanț se toarnă apă ca să spele mizeria. La închiderea zilei deja nu se mai vedea piatra cubică de pe jos, fiind acoperită de ambalaje și alte gunoaie. Cam așa arată un drum în Souq, magazinele fiind pe stânga și pe dreapta:

Unele magazine au firme interesante:

Obiectiv turistic: moscheea Youssef dey.

În depărtare se vede turnul moscheei Kasbah:

Niște mozaicuri interesante la Institutul pentru Patrimoniu:

Semnăturia vechilor vremuri ale Medinei:

Secretul trecutului prin Souq este simplu: ochelarii de soare pe nas, privirea înainte și un potop de “non, merci” sau “la, shukran” după preferință. Aparatul de foto pus de gât va tripla numărul de vânzători care-ncearcă să vă atragă cu “hello my friend” spre micile și alambicatele lor magazine.

Citeste restul: VAXXi.NET - tunis, medina et souq