Å¢inând cont de programul haotic din Dubai, datorat nopţilor lucrate pentru care aveam zile libere, am avut şi ceva timp de explorare prin zonă. Evident, mare noroc cu maşina închiriată şi cu benzina ieftină – nu se pune problema de excursii pe jos (datorită căldurii) sau cu transportul în comun (datorită lipsei lui). Una din destinaţiile interesante găsite la plezneală (spun plezneală pentru că nu acordam pe-atunci prea multă atenţie lui Trip Advisor, şi planificarea excursiilor se desfăşura pe principiul “hai să caut ceva interesant în seara asta pe Google şi mâine dimineaţă merg să-l văd”) a fost oraşul Al Ain, construit în jurul oazei cu acelaşi nume. Aşadar, dimineaţă la 9 ne trezim, şi după micul dejun aruncăm paporniţa şi aparatul foto pe scaunul din dreapta. Unul din marile avantaje ale cutiei automate era că puteam conduce liniştit cu o mână, dreapta fiind ocupată cu pozele.

Destinaţia o puteţi vedea mai jos. Obiectivul de mare interes era muntele Jebel Hafeet, aflat pe graniţa Emiratelor cu Omanul, şi promiţător de privelişti tare interesante. Pe hartă, e chestia gri din dreapta oraşului. La urma urmei, un munte de 1200 metri în deşert sună tare interesant, nu?

View Larger Map

După cum ziceam, într-o plăcută dimineaţă de octombrie, dăm cheie şi ne bucurăm de “răcoarea” orei matinale.

Dimineaţa, în drum spre Al Ain

Mă uit după semne (nu am avut GPS, decât o hartă tradiţională), ochesc direcţia aproximativă şi la drum.

În drum spre Al Ain

Drumul prin deşert este impecabil, luminat (nu ţin minte să fi văzut vreun bec ars) şi cu verdeaţă pe margine. Nisipul are altă culoare decât cel din Dubai; în total, sunt 7 culori de nisip în Emirate.

Drumul spre Al Ain

Doar linii de înaltă tensiune, nisip şi ceva buruieni.

Drumul spre Al Ain

Verdele ăsta natural arată foarte nelalocul lui între atâta uscăciune şi nisip.

Verde în deşert

În sfârşit, am ajuns în oraş. De la indicatorul de intrare până în centru au tot fost vreo 20 de kilometri. Verdeaţa e omniprezentă, VAXXi foarte mirat: deci aşa arată o oază…

În Al Ain

În Al Ain

Primul obiectiv găs… localizat este chiar oaza în jurul căreia a fost construit oraşul. Practic, un fel de grădină botanică; teoretic, ferme şi 2 moschei.

Intrare în oaza Al Ain

Nişte cocioabe al căror rol nu prea mi-a fost clar, întreaga oază fiind extrem de pustie la ora vizitei mele de altfel.

În oaza Al Ain

Palmieri, palmieri şi iar palmieri.

Palmieri în oaza Al Ain

Alee în oaza Al Ain

Evident, la fel ca pe plajă: nu e voie cu maşina în locuri atât de izolate după ora 6 seara… să nu vină cuiva idei.

No entry în oaza Al Ain

Un alt obiectiv care promitea mult: fortul Jahili, construit în 1898, unde s-ar fi putut vedea vechile turnuri de răcire atât de celebre. Din păcate, în ziua vizitei mele fortul era încă în renovare, deci m-am mulţumit cu poze din exterior. În decembrie restaurarea a fost finalizată.

Fortul Jahili

Un alt obiectiv de la care nu îmi făceam mari aşteptări, dar care s-a dovedit a fi chiar interesant de vizitat: palatul din Al Ain, construit începând cu 1937 ca locuinţă a sultanului Zayed bin Sultan Al Nahyan, un şeic reformator într-o mare de conservatorism islamic şi unul din cei mai bogaţi oameni din lume.

Palatul Al Ain văzut din parcare

Palatul Al Ain - intrare

Palatul Al Ain - clădire interioară

Palatul Al Ain - curtea interioară

Palatul Al Ain - clădire interioară

Palatul Al Ain - curtea interioară

Interiorul unei locuinţe din acele vremuri arăta cam aşa.

Palatul Al Ain - interior cameră

Palatul Al Ain - sală de consiliu

Palatul Al Ain - sală de consiliu

A se nota că în perioada în care Europa ducea al doilea război mondial, oamenii se relaxau la piscină.

Palatul Al Ain - piscină

Palatul Al Ain - piscină

Dar gata cu vizitele la muzeu. Mai ne uităm niţel în jur, ne rătăcim niţel că-i de bon-ton (şi benzina e cu mult mai ieftină decât apa minerală), şi la drum spre munte.

Un oarecare sens giratoriu

Asfalt arab

Am găsit drumul bun, şi începem să urcăm. Stâncile ce-apar arată că pe-aici, pământul a fost neliniştit odată.

Urcăm

Stânci

Stânci

Drumul spre vârful muntelui se cheamă Wind Road, are vreo 14 kilometri şi seamănă cu drumul spre Sinaia. Numai că ăsta are 2 benzi pe urcare peste tot, bandă de urgenţă şi este perfect luminat şi asfaltat. Ah, şi refugii mari (parcări) la fiecare 2-3 kilometri. 2 popasuri pe urcare, din fiecare priveliştea e superbă.

Wind Road

Popas #1

Popas #1

Popas #2

Popas #2

Evident, ce se putea construi în vârful muntelui? un hotel, desigur.

Hotel pe Jebel Hafeet

Hotel pe Jebel Hafeet

Sus, o uriaşă parcare (în care se văd urmele unor distracţii auto), o baracă ordinară unde se vindea suc şi ceva ronţănele… şi atât. Halal exploatare a potenţialului turistic, la câţi oameni erau veniţi acolo în vizită.

În vârful Jebel Hafeet

În vârful Jebel Hafeet

Tot drumul şi urcuşul au meritat însă: deşertul şi oraşul văzute de deasupra. Efectul creat de umbra muntelui mi s-a părut deosebit

Vedere de pe Jebel Hafeet

Vedere de pe Jebel Hafeet

Vedere de pe Jebel Hafeet

Vedere de pe Jebel Hafeet

Şi din păcate se apropie seara, şi tre’ să ne întoarcem spre hotelul din Dubai. Prototipul Rolls Royce văzut în teste pe-acolo m-a amuzat toată seara.

Coborâre de pe Jebel Hafeet

Citeste restul: VAXXi.NET - al ain (remember foto)

5 zile libere, fără muncă. O zi de somn. Plimbări prin împrejurimi.

Abu Dhabi, capitala emiratului, 125 km. Practic, oraşul Dubai fără şantiere. Un centru aglomerat, plin de blocuri înalte şi zgârie-nori. O şosea botezată “Corniche”, care merge pe litoral mulţi kilometri, cu plajă şi loc de promenadă. Insule artificiale, Marina Mall şi cel mai înalt catarg de steag fără susţinere din lume, măsurat la 123 metri.

Al Ain, un oraş construit în jurul unei oaze. Muzeu, oază, şi la 2 paşi de muntele Jabel Hafeet. Urcuşul la 1350 de metri altitudine se face pe o şosea de 14 km, cu nişte serpentine superbe. Vederea din vârf este superbă, făcându-se spre 3 puncte cardinale fără nici un obstacol. O parcare plină de urme de cauciucuri auto, ceea ce arată că noaptea omuleţii se distrează fără probleme acolo. Probabil e destul de senzaţional să faci drifturi şi liniuţe ştiind că dacă ratezi, te prăbuşeşti 1 km

Plimbări alene pe Jumeira Road, şi o explorare a zonei vechi a oraşului, adică Deira şi Bur Dubai. Porturi pline de marfă şi bărci vechi cu aspect antic, un miros de peşte înnebunitor şi o umezeală în aer care se traducea prin umplerea de apă a bordului maşinii atunci când opream aerul condiţionat. Bazaruri, magazine mici cu vânzători amabili şi pline de toate năstruşniciile posibile, de la nimicuri chinezeşti până la haine şi ţesături aduse de la naiba în praznic. Dubai Museum, care pentru o nimica toată de 3 dirhami oferă 2 ore de promenadă prin istoria oraşului (care este chiar interesantă, am aflat). Frumos.

Citeste restul: VAXXi.NET - Dubai, DuDay 40