Numa’ că-n ultima vreme încep să cred că se lenevesc și se îndepărtează de filozofia de plecare.

Două exemple:

• o discuție cu Dianne Hackborn, inginer framework Android îmi lasă un gust amar din cauza modului de gândire și al răspunsurilor. Pe scurt, e vorba despre posibilitatea schimbării densității ecranelor la dispozitivele Android – asta permite afișarea mai multor informații pe același ecran (adică totul se vede mai mic). Problema e ridicată și pe code.google.com ca #19744, da’ evident că Google nu răspunde niciodată.

  Pe scurt, ultimele versiuni de Market (mă rog, Play Store) verifică dacă DPI-ul aparatului este cel din fabrică. În caz contrar, afișează “This application is not compatible with your device”, deși aplicațiile merg foarte bine chiar și cu DPI modificat. Singura soluție deocamdată este utilizarea de versiuni modificate de Market, ceea ce nu e chiar kosher. Nu înțeleg de ce nu-mpacă pe toată lumea punând un checkbox în Market pentru a dezactiva verificarea asta – dacă merge, bine, dacă nu merge iar bine. În plus, răspunsurile de genul “ar fi un dezastru de PR” și “ai văzut cum arată interfața telefonului când l-ai cumpărat, dacă nu-ți place cum arată cumpără-ți altul” mi se par ultra arogante și deloc compatibile cu ce-ar răspunde un inginer.

• 
  

  În prezent e un bug în interfața web a Google Market (err, Play Store): în “My Android Apps” care afișează lista tuturor aplicațiilor instalate nu apar toate aplicațiile. Sunt păstrate progrămele pe care le-am instalat acu’ ani de zile (și nu am opțiune de a le șterge din listă), dar dacă derulez lista de programe ajung doar la litera “G” după care lista revine la “A”.

  Și au scos o versiune nouă de Market (Play Store 3.5.15) care aduce o pagină nouă, ce listează același lucru ca pagina web “My Android Apps”: toate aplicațiile instalate vreodată, gratuite sau grupate. Ok, cool, aici apar toate aplicațiile … au rezolvat-o, nu ?

  NU. Lista e stupid de lungă și derulezi la ea de te doare deștu’. Hai să zicem că n-ar fi o problemă … dar după ce instalezi o aplicație, nenorocita de listă se derulează singură la început și tre’ să reiei toată derularea!

  Ok, am zis că-s eu mai șmecher: țin lista cu toate aplicațiile deschisă pe telefon și le dau click să se instaleze din pagina de web, ca să nu rederulez de o sută de ori. Nț: și când dai “Install” din interfața web, lista de pe telefon este rederulată la început! totally stupid, Google.

Citeste restul: VAXXi.NET - bad google, bad

Așa cum vine din fabrică, update-ul de la Samsung nu e rău ca bază de pornire, dar este handicapat substanțial de mizeriile de aplicații preinstalate. Însă platforma de bază e în regulă; dacă mai vin și sursele de kernel în curând, e perfect.

Urmează cea mai simplă modalitate de a instala Ice Cream Sandwich (Android 4.0.3 XXLPQ) pe Galaxy SII. Atenție: nu este singura modalitate, nici cea mai ieftină, dar este cea mai eficientă. Căci e făcută de mine nu de alta, da’ de la un punct încolo veți înțelege că e mai sănătos să folosești timpul liber pentru alte lucruri mai importante și interesante.

Ca atare, ce vă trebuie:

- un fișier cu ROM-ul nou, XXLPQ. Au fost scoase 5 bucăți pe 13 martie: țările nordice, țările baltice, Polonia, Ungaria și zona Americii Latine. Nu e o diferență foarte mare între ele; eu l-am instalat pe cel pentru Polonia deoarece include CSC-ul XEU.

Vă trebuie fișierele cu denumirea GT-I9100_SEB_I9100XXLPQ_I9100OXXLPD_I9100XXLPQ sau GT-I9100_XEO_I9100XXLPQ_I9100OXALPQ_I9100XXLPQ, pe care le găsiți la o simplă căutare cu Google. Aveți aici linkurile către fișierele preparate de intratech de pe XDA, care conțin (bonus) vechiul bootloader pentru a putea folosi în continuare USB jig-ul:

GT-I9100_SEB_I9100XXLPQ_I9100OXXLPD_I9100XXLPQ sau fișier torrent; GT-I9100_XEO_I9100XXLPQ_I9100OXALPQ_I9100XXLPQ sau fișier torrent. Restul mirrorurilor se găsesc aici în partea de jos a paginii (căutați XXLPQ).

Dezarhivați fișierul ales cu extensia 7z și veți obține un fișier cu extensia .tar.md5. Pe acesta îl copiați pe cardul SD.

Acum intrați pe Market și cumpărați Mobile Odin Pro. Nu vă zgârciți la un pachet de țigări cât costă aplicația – ați dat o poală de bani pe telefon, așa că puteți cumpăra și un program foarte util care vă va servi pe viitor. În plus, Chainfire face o muncă deosebită și merită susținut.

Așa, acum porniți Mobile Odin Pro și alegeți fișierul pe care l-ați copiat mai devreme pe SD card. Bifați Enable EverRoot, Inject SuperUser și Inject Mobile ODIN. Am ales să nu instalez și ClockWorkMod Manager; îl voi pune mai târziu cu un kernel custom, când vor apărea (pe Gingerbread foloseam Speedmod kernel).

Bifați și opțiunile de wipe (care implică pierderea datelor din memoria telefonului; informațiile de pe card se păstrează). Știu că se poate face update peste Gingerbread, dar orice softist care își știe meseria știe și că asta nu-i niciodată o idee bună. O instalare “pe curat” este mult mai cinstită. Deci, wipe și apoi Flash firmware.

Telefonul va reporni într-un kernel custom, ROM-ul va fi flashuit și apoi va reporni din nou. După ecranul de boot, va apărea un Android cu pieptul deschis care va sta o vreme, apoi ecranul va fi negru și în centrul lui vor apărea aplicațiile ce se instalează. După încă un pic, veți fi întâmpinat de vrăjitorul de configurare al Android.

Și gata, aveți Ice Cream Sandwich oficial (XXLPQ) pe Samsung Galaxy S2 ! Urmează restaurarea aplicațiilor din contul Google împreună cu upgrade-urile de rigoare la Google Maps și Youtube. Ce-am mai făcut eu după:

- dezactivat Swype deoarece face probleme la upgrade (și oricum folosesc altă tastatură)
- înregistrat contul Samsung (da, merge)
- dezactivat notificările din Samsung Apps
- dezactivat notificările din Google Play Store
- șters cu Titanium Backup următoarele porcării de aplicații de la Samsung: Zinio, Yahoo Finance, Swype, Social Hub (toate 3), toate aplicațiile care încep cu SNSAccount, SNS, Readers Hub, PressReader, News & Weather, Music Hub, Mini Paper, Mini diary, Memo, Kobo, Game Hub, Dual Clock, Digital Clock, Days, Application Monitor, Ap Mobile, AccuWeather.com și Accuweather Weather Daemon.
- instalat Apex Launcher care-i excelent și va avea în curând versiune localizată în română
- modificat DPI-ul din 240 în 200 (aplicațiile LCD Density changer și altele similare nu mai merg, trebuie editat de mână /system/build.prop și schimbat DPI-ul manual; atenție, mie nu mi-a mers cu vi din adb shell – telefonul intra în bootloop. Am editat cu build.prop editor și a fost în regulă).

Ăla e. Un ROM cu aproape același consum de baterie ca pe vechiul XILA2 și performanțe mult mai ridicate (un benchmark în AnTuTu îl arată cu vreo 2000 de puncte mai rapid decât vechiul ROM oficial Gingerbread). În timp o să mai dezinstalez aplicații și-o să încep să aplic diverse optimizări, dacă mă plictisesc Spor la treabă!

Citeste restul: VAXXi.NET - cum instalez eu ice cream sandwich pe galaxy gt-i9100

Eh, problema cu convertirea SMS-urilor în MMS n-ar fi o mare problemă într-o lume ideală, dar în lumea noastră reală SMS-urile sunt de obicei gratuite sau livrate în cantități industriale cu diverse opțiuni ieftine incluse în abonament. Eh, aici e însă și șmecheria: presupun că operatorilor nu le convine prea mult treaba asta și forțează spre furnizorii de telefoane să-și programeze jucăriile ca să nu-și piardă din profituri. În plus, prin țările unde-s eu plecat conexiunile de date sunt mai … lipsă, și rar se-ntâmplă să funcționeze MMS-urile/GPRS-ul (că de 3G nici nu se pune problema).

Cu alte cuvinte: scrii un SMS lung, ar trebui să fie trimis ca SMS multi-part = 3-4-5 SMS-uri normale, scăzându-ți din cele 500-1000 de SMS-uri incluse în abonament. Vodafone zice lu’ nenea Samsung: ia bagă matale în aplicația de mesagerie ca orice SMS mai lung de 160 caractere să fie convertit la MMS, pe care noi îl taxăm cu 20-25 de cenți. Pffft.

Soluții pentru Galaxy-urile care schimbă SMS-urile lungi în MMS sunt 2 la număr:

- pentru telefoane nerootate, folosirea unei aplicații 3-rd party cum ar fi ChompSMS, Go SMS Pro sau cea mai ușurică: BigSMS
- pentru telefoane rootate, decompilarea Mms.apk și mărirea parametrului smsToMmsTextThreshold.

Cum chestia din urmă e mai complicată de făcut, găsiți aici Mms.apk care merge pe ROM-urile originale 2.3.6 Samsung (atât ODEX cât și de-ODEX). Este făcut de HTCDevil de pe XDA. Varianta pentru ROM-urile beta de ICS se găsește aici

Citeste restul: VAXXi.NET - samsung galaxy convertește sms în mms

When might this be useful ? you might ask. Well, here I am in a hotel room where my phone can’t connect to wifi (either a CyanogenMod fault or a phone hardware problem). I can’t use the WiFi Internet sharing included in Mac OS X, because the WiFi is already used for Internet. On Windows/Linux, it’s quite easy to do. What about Mac OS X ?

Well, it seems Android’s reverse tethering is based on a Microsoft protocol (ha-ha, the irony). Although it’s specifications are public, it’s not implemented in Mac OS X at all and probably will never be. You could try AJZaurusUSB, which makes your USB device appear as a network interface to Mac OS X. It’s easy then to use Mac OS X’s Internet Sharing to give Internet access to the device connected on USB.

For me, AJZaurusUSB didn’t work unfortunately. It installed successfully, but no new network interface appeared. What to do, what to do ? Hmm. We have Bluetooth, don’t we ? Go to Mac OS X’s System Panel, Network, add a new network interface (“+” button in bottom left), choose “Bluetooth PAN” and set up your Android phone. Get the wizard done and press “Connect”. You’ll get a new “Bluetooth PAN” network interface in the left list (it was en2 on my laptop, with en0 being Ethernet and en1 being the Wifi interface).

Now, go back to system panel and into Sharing. Go to Internet Sharing and “Share your connection from Airport” “To computers using: Bluetooth PAN”. I assume this is the equivalent of masquerading, which could be also achieved on Linux with:


iptables -A FORWARD -i tap0 -o usb0 -m state --state RELATED,ESTABLISHED -j ACCEPT
iptables -A POSTROUTING -t nat -o tap0 -j MASQUERADE
iptables -A INPUT -i usb0 -j ACCEPT
iptables -A FORWARD -i usb0 -o tap0 -j ACCEPT


And that’s it ! browser will work, email will work, maps will work… except Market it seems Android applications which access the network are relying on ConnectivityService to find out if there’s a network connection available. Our method doesn’t make ConnectivityService think we’re online. You can read more about ConnectivityService not being notified here, unfortunately there seems to be no other solution other than recompiling it. Bummer.

Seems to be quite an omission from Google, considering even the old Windows Mobile was able to do this. However, in this world of “always connected/wifi everywhere” (except here ) probably nobody will bother to fix this. It seems HTC offered an “Internet passthrough” mode for the new devices, but it’s Windows only and requires HTC Sync to be installed.

References: [1], [2], [3] , [4], [5], [6], [7].

Citeste restul: VAXXi.NET - android reverse tethering on mac os x

Concret:

• poziționarea pe un telefon Android (și un smartphone în general) se face prin 3 metode mari și late: network location (în funcție de celulele GSM la care este conectat telefonul), WiFi location (în funcție de rețeaua WiFi la care este conectat telefonul) și GPS location (prin recepția semnalelor satelit).
• network location și WiFi location folosesc o bază de date predefinită cu poziția geografică a celulelor/ruterului WiFi (IP geolocation). Merg aproape instant, necesită conexiune la internet.
• GPS location nu necesită conexiune internet, dar poate fi ajutată prin descărcarea efemeridelor (un fișier ce conține poziția curentă a sateliților GPS și care este valabil doar o săptămână). Când un chip GPS are semnal suficient de puternic de la un număr suficient de sateliți, se cheamă că s-a făcut un “gps fix” și precizia poziționării este suficient de mare (în general, sub 100 metri).
• Un GPS fix se poate obține “la rece” (de exemplu când aparatul a fost oprit) sau “la cald” (când s-a obținut o poziționare anterioară și chipul GPS este reactivat după o perioadă). Durata obținerii poziției precise poate fi de la câteva minute pentru un cold fix până la câteva secunde pentru un hot fix. Durata depinde și de vizibilitatea cerului, condițiile atmosferice, vreme, etc.

Eh, numai că sunt situații când folosești un program de navigație care se bazează doar pe GPS și ai nevoie de un GPS fix rapid, pentru ca programul să știe poziția curentă și să poți calcula o rută. Având o poziție inițială estimativă, poți porni la drum liniștit iar GPS-ul își va stabili conexiunea pe parcurs.

Trucul de mai jos realizează fix asta: odată inițializat chipul GPS din telefonul cu Android, aplicația care folosește GPS-ul va crede că primește un GPS fix aproape imediat. În realitate, poziționarea inițială este pe baza celulelor GSM/WiFi și are o eroare destul de mare (1-2 km de obicei prin orașe, 10-20 km în afara lor). Cu toată eroarea asta, poziționarea e suficient de bună pentru a porni navigarea. Ulterior, pe măsură ce sateliții sunt recepționați corespunzător, precizia poziționării se va îmbunătăți ajungând la nivel de metri (“adevăratul GPS fix”, ca să zic așa).

Bun, ce trebuie făcut pentru asta: se remontează partiția system din telefon cu adb (adb remount /system rw) și se înlocuiește conținutul fișierului /system/etc/gps.conf cu următoarele:


NTP_SERVER=1.ro.pool.ntp.org
NTP_SERVER=ro.pool.ntp.org
NTP_SERVER=europe.pool.ntp.org
XTRA_SERVER_1=http://xtra1.gpsonextra.net/xtra.bin
XTRA_SERVER_2=http://xtra2.gpsonextra.net/xtra.bin
XTRA_SERVER_3=http://xtra3.gpsonextra.net/xtra.bin
SUPL_HOST=supl.google.com
SUPL_PORT=7276
DEBUG_LEVEL=0
INTERMEDIATE_POS=1
ACCURACY_THRES=5000
REPORT_POSITION_USE_SUPL_REFLOC=1
ENABLE_WIPER=1
SUPL_NO_SECURE_PORT=7276
SUPL_SECURE_PORT=7276
CURRENT_CARRIER=common
DEFAULT_AGPS_ENABLE=TRUE
DEFAULT_SSL_ENABLE=FALSE
DEFAULT_USER_PLANE=TRUE

Citeste restul: VAXXi.NET - gps ultra-rapid pe android

I’ve long wondered why the chinese manufacturers in Shenzhen haven’t used Android on the same hardware. Licensing issues (although this hasn’t stopped them before) ? porting difficulties ? who knows. It seems this finally happened though. Have you heard of Shenzhen Zhiluling Technology Co., Ltd. ? me either. However, they’ve manufactured the device seen in the below pictures.

As you can see, it’s a different approach than the classic one (fixed/sliding screen, like the Jimny 2 DIN DVD shown here): you get a portable tablet which docks into the car head unit (pictured in the last two shots, with red in the middle). Unfortunately, there’s no picture of the sides to see how it’s fixed into the dock; “just sitting there” like it looks might be an unfortunate idea, I would have preferred something sturdier. However, it’s definitely a step ahead; currently, the only person on eBay selling it is a guy named ottonavigps for about 500 euros + shipping; not even Chinavision has them yet, only Alibaba. I keep dreaming of the perfect Android app for in-car entertainment, something like this mock up:

Android car HUD mock up

Concepts:

• navigation is always displayed
• shuffle/answer call buttons placed to the right of the screen (easier access with screen edge as reference)
• only 4 hardware buttons which need to be accessed without looking: power on/off, volume and eject buttons
• two configurable user shortcuts for other apps
• library music button pulls up the audio sources (CD, memory card, USB, AUX, radio)
• on screen compass (which could be replaced with clinometer ? )

Please, please Shenzhen, make this one for me !

Citeste restul: VAXXi.NET - android 2 din hud dvd

What if an application (running.as a service and displaying alerts in the notification area preferably) would monitor the acceleration sensor and let you know which station you’re at? And when it’s time to get off the train, ofcourse

Citeste restul: VAXXi.NET - android app idea

NTP_SERVER=europe.pool.ntp.org
XTRA_SERVER_1=http://xtra1.gpsonextra.net/xtra.bin
XTRA_SERVER_2=http://xtra2.gpsonextra.net/xtra.bin
XTRA_SERVER_3=http://xtra3.gpsonextra.net/xtra.bin
SUPL_HOST=supl.google.com
SUPL_PORT=7276

NTP_SERVER este serverul NTP, pentru sincronizarea ceasului. Câmpurile XTRA indică locațiile de descărcare a efemeridelor: Global Positioning System (GPS) navigation satellites transmit electronic ephemeris data consisting of health and exact location data that GPS receivers then use (together with the signal’s elapsed travel time to the receiver) to calculate their own location on Earth using trilateration. Câmpurile SUPL_HOST și SUPL_PORT definesc serverul de A-GPS, în acest caz tocmai serverul Google.

Așadar, era configurat dar neutilizat; implicit, se pare că fișierul de efemeride e descărcat doar când GPS-ul e pornit simultan cu conexiunea de date, ceea ce la mine nu se întâmpla (deoarece pe-aici folosesc doar wireless-uri, care-s indoor). Soluția a fost să descarc GPS Status & Toolbox, care știe să declanșeze descărcarea efemeridelor chiar și doar în prezența unei conexiuni de date. Am descărcat fișierul, am ieșit afară, gps-fix în 9 secunde.

Citeste restul: VAXXi.NET - gps asistat (a-gps) pe android

http://code.google.com/p/android/issues/detail?id=9808 şi http://www.mobilewave.ro/forum/topic-5456.html

Citeste restul: VAXXi.NET - ţ pe android

Nu continuați să citiți decât dacă vă interesează subiectul. Altfel, riscați o durere majoră de cap

Boon. Legendu’ a fost lansat odată cu Desire-ul, ăsta din urmă fiind considerat vârful de gamă și primind update-ul oficial de Froyo prin iulie 2010. Fratelui mai mic Legend (dar nu cu mult mai ieftin) i s-a promis același update oficial prin septembrie. În septembrie s-a amânat pentru octombrie, în octombrie s-a promis jurând pe roșu că vine update-ul în noiembrie, și bineînțeles că a trecut și noiembrie fără nici o veste. În tot timpul ăsta, diverse filiale ale HTC tot postau pe Twitter “Froyo pe Legend vine în câteva zile”, “vă mulțumim pentru înțelegere”, bla bla. Pân’ la urmă Mark Moons (directorul pe Europa al HTC) a promis că vine “de Moș Nicolae”, și nici atunci n-a venit. Motivul a fost explicat printr-o mențiune de genul “ne pare rău, dar inginerii noștri lucrează din greu pentru a se asigura că nu vor fi probleme cu update-ul”. Mă rog.

Între timp, s-a întâmplat altă măgărie. Deși HTC anunța că telefoanele nebranduite de operatori vor fi primele actualizate la Froyo, în realitate a fost tocmai invers: Legend-urile vândute de Vodafone au primit update-ul de Froyo pe la sfârșitul lui noiembrie. Evident, scandal, panaramă, de ce ei întâi, huo Vodafone și tot așa. Unii s-au apucat de debranduit ROM-ul de Froyo scos pentru Vodafone și l-au instalat așa cum era, pe principiul “o fi și ăsta bun”. Alții și-au pus diverse ROM-uri făcute de useri de pe XDA și Modaco, sau deja celebrul CyanogenMod. Am încercat și eu un ROM de pe Modaco, un CyanogenMod RC (release candidate) … nu mi-au plăcut, plus c-aveau bug-uri, așa că înapoi la 1.31.405.5 WWE și așteptam cuminte update-ul oficial.

Cum ăștia tot întârziau, și între timp a apărut CyanogenMod 6.1 final, am zis să-l încerc din nou. Și mi-a plăcut, deci am rămas cu el de câteva zile. Ca-n legile lui Murphy, imediat după asta a apărut și update-ul oficial cu Froyo de la HTC dar ce-a ieșit după, m-a făcut să mă bucur c-am ales varianta CyanogenMod.

Aici vine măgăria: update-ul de la HTC se pare că nu este un WWE “curat” (adică un ROM integral, care să poate fi instalat pe orice telefon). Ca atare, se întâmplă următoarele chestii:

- cei care au pus ROM-ul cu Froyo pentru Vodafone au acum un CID al dispozitivului care nu-i compatibil cu update-ul OTA de Froyo de la HTC, rezultatul fiind că telefonul rămâne blocat la ecranul cu triunghi roșu
- cei care au actualizat la 2.2 cu update.zip și un goldcard rămân cu telefonul blocat în bootloop
- cei care n-au intervenit cu nimic asupra telefonului (nu root, nu debranding) descarcă update-ul și primesc mesajul că arhiva este coruptă (aș zice că ăștia sunt cei mai fericiți)

Ca să fie mai distractiv, update-ul cu Froyo pentru Vodafone modifică și niște parametri ai bootloaderului, fapt care face extrem de dificilă (dacă nu imposibilă) revenirea la o versiune mai veche prin actualizare cu RUU. Oricum ar fi pusă problema, HTC a dat-o MAJOR în bară cu update-ul ăsta. Cei care-au reușit să ducă update-ul la capăt se plâng deja de probleme cu Market-ul, care crapă.

Bibliografia pe XDA Developers:

Promisiunea cu Froyo în Septembrie
Telefoanele Vodafone primesc update-ul înaintea celor nebranduite
Iar promisiuni cu Froyo
Topicul cu probleme după update la Froyo

În concluzie, după ce amăgești timp de vreo 4 luni oamenii cu chestia asta, după ce nu dai detalii despre termenul de livrare, după ce nu oferi nici o informație utilă în afară de răspunsurile-șablon … scoți un update cu verificări inutile care crapă de tot telefoanele (în loc să dai un RUU cinstit, care să rescrie întregul ROM). Bravo băieți: FAIL.

Și acum informația utilă, și anume cum rootuim Legendul și instalăm CyanogenMod 6.1 stabil:

- se descarcă ROM-ul WWE 1.31.405.4 de pe Shipped-ROMs.com
- se instalează pe telefon; acum avem un 1.31.405.4 nebranduit și nerootuit
- se aplică tutorialul de rootuit al lui Paul, de pe Modaco
- acum avem un 1.31.x rootuit
- se instalează ROM Manager din market
- se descarcă CyanogenMod 6.1 stable împreună cu G-apps
- se copiază cele 2 arhive pe card
- cu ROM Manager se instalează ClockworkMod Recovery
- se bootează în ClockworkMod Recovery
- Nandroid backup
- se face wipe complet
- se instalează prin funcția de update arhiva cu CyanogenMod 6.1
- reboot și verificăm că-i totul în regulă
- se instalează IAR ClockworkMod Recovery, altfel nu va merge
- se bootează în ClockworkMod Recovery
- se instalează prin funcția de update arhiva cu G-apps
- factory reset
- din același ROM Manager se formatează cardul de memorie pentru Apps2SD
- gata

Atenție: nu e chiar simplu, dacă nu știți ce faceți mai bine nu vă apucați și lăsați pe cineva care se pricepe.

Citeste restul: VAXXi.NET - root pe legend cu froyo