Iată o imagine: în stânga trei zăpăciți c-o poză a lui Gaddafi și în dreapta niște imagini de la un miting pro-Gaddafi, filmate cine știe când. Imaginile din dreapta erau prezente toată ziua, cred că le puseseră pe repeat neavând alt material filmat

Pe banda de jos se derulau mesaje în limbajul de lemn specific: “cruciada coaliției NATO a bombardat poporul nevinovat”, etc. Prinsesem și un talkshow unde niște gigei se arătau foarte scandalizați de ce se întâmplă, că nu înțeleg ce are lumea cu Gaddafi, ce sălbatici sunt rebelii care vor să răstoarne minunata stăpânire.

24 de ore mai târziu, BBC-ul și CNN-ul anunța că rebelii au intrat în Tripoli și Gaddafi va avea parte de un proces corect. Televiziunea de unde aveți fotografiile de mai sus este acum moartă. Ca să vezi ce înseamnă momentul potrivit …

Citeste restul: VAXXi.NET - revoluția libiană în direct

Când parlamentu’ ales nu e în stare să mă reprezinte
Mi se rupe **** de cine iese preşedinte

Videoclipul e aici.

Citeste restul: VAXXi.NET - pe cine votez eu ?

În principiu, am renunţat să-mi mai pese de politică acum o bună vreme, dându-mi seama că rolul autorităţii şi instituţiilor de conducere nu are nici o legătură cu buna stare a celor pe care-i conduc. Precum nu înţeleg fotbalul de ce ar trebui să-mi pese de unii care aleargă după o minge, când lor nu le pasă de mine ?, aşa nu mă interesează nici politicienii şi circul aferent, întreţinut periodic cu vârfuri de intensitate în cicluri de 4-5 ani.

Problemele la nivel naţional sunt mult prea discutate şi răstălmăcite pe toate talkshowurile şi emisiunile de analiză politică: lipsa infrastructurii rutiere şi feroviare, educaţie reformată haotic de câte ori i se năzare ministrului în funcţie o idee creaţă, un sistem sanitar care trăieşte din cârpeli şi improvizaţii, justiţie ineficientă şi coruptă, poliţie fără buget şi cu ultimele fărâme de autoritate împrăştiate-n vânt, contractele lucrărilor publice acordate pe principiul para-ndărăt, şi tot aşa. Practic, cea mai bună ilustrare a stării actuale (ţara arde/baba se piaptănă, şi alte proverbe de mare spiritualitate românească) este dată de captura din dreapta, de pe un site de ştiri.

Lord Acton spunea că puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut. Plato îşi punea problema acum multă vreme că un pericol inerent sistemului democratic este constituit de interesele economice ale celor aleşi la putere, care tind să influenţeze negativ deciziile acestora, schimbându-le scopul din beneficiul celor mulţi şi slabi în beneficiul celor puţini şi puternici. Justiţia este păstrată în acest context ca o simplă iluzie pentru cei mulţi şi slabi; perpetuând aparenţa dreptăţii şi a justiţiei funcţionale, cei aflaţi la putere îşi pot menţine astfel mai uşor beneficiile şi avantajele.

În Republica, acelaşi Plato explică decăderea aristocraţiei, forma de stat considerată ideală de filozofi (aristocraţia fiind definită drept “conducerea de către cei mai buni”). Decăderea ar începe în momentul când aristocraţii (“gardienii” în text) nu vor accepta să îşi abandoneze copiii ce nu îşi au locul printre ei, pierzându-şi respectul din partea războinicilor şi a oamenilor de rând.

Preluarea puterii va fi făcută de războnici, care deţin monopolul forţei brute în organizarea statului ideal. Aceştia pot trăi la început fără acumularea de bogăţii materiale, şi vor instaura o timocraţie: stăpânirea prin onoare. La rândul lor, vor pierde puterea şi respectul când copiii lor îşi vor da seama că pot folosi puterea dobândită pentru a obţine şi avere.

Avem acum forma de stat numită oligarhie: suveranitatea celor puţini (sau plutocraţie). Principiul de bază în conducere este dorinţa celor bogaţi; iniţial, acest principiu rămâne disciplinat şi controlat, deoarece regula de bază în a fi bogat este imposibilitatea abandonării în cheltuială şi plăceri hedonistice. Vine însă momentul în care copiii celor bogaţi vor risipi iremediabil averea părinţilor, sau cei săraci se vor ridica şi îi vor răsturna pe cei bogaţi: atunci trecem la democraţie.

Democraţia este stăpânirea de către popor, o formă de organizare în care toate dorinţele oamenilor sunt egale. Plato o consideră forma ideală, şi o respectă, dar îi acceptă şi caracterul uşor utopic: la un moment dat, democraţia devine indisciplinată şi haotică din cauza imixtiunilor dintre faptul că unii au posesiuni, iar alţii au dorinţa de posesiuni. Lord Macaulay fixează punctul în care democraţia începe să se fărâme a fi în momentul în care unii oameni realizează că pot vota aşa încât să-şi asigure bunăstarea. Pentru a instaura ordinea, cei mulţi acordă puterea unei persoane, iar în momentul dobândirii unei puteri suficiente (vezi spusele lui Lord Acton), această persoană va deveni un tiran.

Conform evoluţiei descrise mai sus, momentan ne aflăm la graniţa dintre un sfârşit de democraţie oligarhică şi tiranie. Habar n-am dacă suntem în stare însă măcar de asta, să instaurăm un tiran ca la carte. Mă rog, toată polologhia asta e cauzată de faptul că habar n-am cu cine votez, deşi probabil n-o să votez…

Citeste restul: VAXXi.NET - politice

Şi pentru că-s curios, dau click, şi mă trezesc în faţa unui videoclip pus pe YouTube de un utilizator numit “alianţamaro” acum vreo săptămână, film în care se ia la băşcălie alianţa PSD-PD. Un colaj de poze cu membri cunoscuţi din partidele mai sus menţionate, pus pe-o melodie rap şi numind-o “alianţa de căcat” practic. Politica românească mi se pare oricum o apă (murdară rău şi poluată), aşa că nu mă interesează, dar distractiv rău modul de utilizare al Google în felul ăsta – pun pariu că nu se gândiseră nici ei la aşa ceva

Pentru cine-i curios: aliantamaro pe YouTube.

Citeste restul: VAXXi.NET - google şi politica românească

Una la mână, nu înţeleg de ce ar avea cineva ideea de a baza un anunţ de campanie pe taxa de înmatriculare, care taxă cred că e sus de tot în topul motivelor de ridicare a tensiunii arteriale la români. E de bun augur pentru un candidat să-mi aduc aminte de el când votez ca “ăla care a băgat taxa aia din cauza căreia dau eu 1000-2000 de euro în plus când vreau să-mi iau maşină” ?

Doi la mână, al doilea anunţ oferă soluţia pentru mâncărimile de fund. Alea cauzate de viaţa în România…

Citeste restul: VAXXi.NET - Când te mănâncă…

- vin alegerile (Thinkopolis). Ştiu că ar trebui să mă simt umplut de abnegaţie civică, dar n-o fac. Probabil de data asta n-o să votez, deşi tura trecută am făcut-o. Da, ştiu, votul tău contează. Bla-bla.

- de mâine intră în vigoare portabilitatea numărului de mobil, adică te poţi muta la orice furnizor de servicii GSM păstrându-ţi numărul de telefon. O chestie care ar fi fost interesantă acum 5 ani, dar acum nu mai mă impresionează cu nimic. Următorul telefon va fi Thuraya, cu care scap şi de GPS.

- apropo de GPS, o gură de aer proaspăt într-o piaţă dominată de iGo şi MioMap: modele noi de la Garmin cu nişte funcţii simpatice. O fi interesant la ei acolo, unde hărţile sunt chiar precise, şi nu la noi unde încă m-arată (mă arăta? nu ştiu, că n-am mai folosit de ceva vreme) că merg cu maşina prin Criş.

- dacă aş avea 1 milion de euro, aş înfiinţa un service, 3 ani aş reinvesti profitul în training-uri, şi-aş cuceri piaţa de reparaţii auto. Şi asta, pentru că încă sunt mari lipsuri în domeniul ăsta. Ah, şi parcări. Multe parcări plătite. Căci în ritmul feroce de achiziţii auto din Ro, în curând o să ne dorim cât mai multe autostrăzi suspendate tip Oprescu. Haideţi dom’ doctor, 35 de milioane EUR per kilometru ? Oricum e clar cât de prost stăm la capitolul ăsta, cum îi zice, infrastructură.

- apropo de Oprescu, nu mă interesează bârfele politice şi nu numai, dar seria de interviuri din Jurnalul Naţional e chiar haioasă. Verde-n faţă – episodul 1, episodul 2, episodul 3.

- cititorul de amprente de la laptop a început să dea din ce în ce mai des rateuri, deşi e curat, nezgâriat… noroc că mi-am reamintit parola, altfel mă reprofilam pe dansuri tribale şi spălat parbrize, fără obiectul muncii.

- Apple a vândut mai mult de 10 milioane de iPhone-uri anul ăsta, şi anul nu s-a încheiat, peste 2.6 milioane de calculatoare în ultimul trimestru (record în istoria companiei), peste 11 milioane de iPod-uri, au peste 65 de milioane de conturi iTunes. Ah, şi au 25 de miliarde de dolari în bancă, cu zero datorii. Nu-i rău pentru o perioadă în care toată lumea se vaită, nu? Long live Steve Jobs!

- un articol interesant la Vlad Petreanu, despre bănci, unde se explică mai bine decât aş putea eu s-o fac cum băncile româneşti sunt doar adunături de cămătari niţel mai bine îmbrăcaţi.

Citeste restul: VAXXi.NET - Alte boabe amestecate