VAXXi.NET » uruguay

Casa diavolului şi garajul divin

VAXXi — Sun, 25 Jan 2009 20:58:47 +0000

Casa diavolului şi garajul divin. Ambele din Uruguay.

Citeste restul: VAXXi.NET - Casa diavolului şi garajul divin

uruguay … gata

VAXXi — Wed, 21 Jan 2009 22:28:33 +0000

Eu am numărat 56 de zile, oficial au fost 60, hotelul a facturat 62. C-aşa-i în tenis. Am reuşit să adorm în avion, noroc că m-am trezit la timp să văd cum răsare soarele deasupra Atlanticului. Şi gata Uruguay.

Motoarele de Boeing 777-300ER au patrusuteşiceva kilonewtoni cuplu (de vreo 300 de mii de ori mai mult decât o maşină obişnuită), vreo 115 mii cai putere şi pale de 3,2 metri. Iar în Schiphol, pista de aterizare trece pe deasupra unui pasaj rutier; cred că e o senzaţie deosebită să fii în pasajul ăla cu maşina în timp ce un nene face taxi cu Boeingul de 400 de tone pe deasupra scâfârliei tale. Cu toate astea, măgăoaia e foarte blândă la decolare şi aterizare, mult mai blândă decât 737 sau Airbus 320, care parcă-s motociclete (mai ales când a trebuit să salte unul în scurt de pe Porto Alegre … senzaţie majoră).

Ah, şi diferenţa dintre designul francez şi cel german:

- la Boeing: sub scaun vesta de salvare. În caz de ceva, scoateţi vesta, o puneţi în jurul gâtului, fixaţi vesta cu cureluşele ataşate în spate şi trageţi de ţumburuş. Vesta se umflă automat, iar la contactul cu apa este emis automat un semnal luminos intermitent ca să vă găsească şi noaptea ăia de vă caută. În caz de ceva, aveţi o ţuvlică la gură prin care mai puteţi umfla la vestă.

- la Airbus: folosiţi perna scaunului ca dispozitiv plutitor. Adică are 2 cureluşe, ţine-te şi tu de ea acolo cât pluteşti. Halal.

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay … gata

uruguay, dia #56

VAXXi — Sat, 17 Jan 2009 16:53:38 +0000

Încep să cred c-am numărat din 3 în 4 zilele petrecute aici, pentru că în loc de 60 câte ar trebui să fie astăzi la număr, mi-au ieşit 56. Eh, să dăm vina pe zona crepusculară şi cele 42 de grade de-afară care mi-au pârlit iar mutra.

Aşadar, azi e ultima zi petrecută în Montevideo. Am terminat ce mai era de vizitat, am făcut cumpărăturile, am descoperit un magazin plin cu articole legate de tango unde am stat o groază de vorbă cu moşuleţul proprietar al magazinului (adică el turuia grozav în spaniolă şi eu dădeam din cap în semn de “da, înţeleg ce zici matale acolo”), am fost la Estadio Centenario (unde e expusă mingea cu care s-a jucat finala mondialei din 1930) şi diseară la 19:00 vedem meci că joacă Penarol cu… ăăă… cineva, că n-am înţeles dacă e meci de Primera Division sau Copa Libertadores.

Şi dup-aia bagaj, paporniţe, echilibrat de kilograme, online check-in, taxi, recibo, aeroport, Carrasco, KLM, şi ce-o mai fi. Revenim.

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #56

uruguay, dia #47

VAXXi — Fri, 09 Jan 2009 18:44:28 +0000

Deci, renunţ. Am luat lecţii de preparat yerba mate, mi-am luat paiul ăla deştept pe nume bombilla (particularitate a limbii vorbite acilea: chestiile subliniate de mai sus se pronunţă “jerba mate” şi “bombija”), l-am făcut cu tot ritualul şi cantităţile de rigoare … BLEAH! Aş continua să beau drăcovenia asta de ceai doar dacă ar da viaţă eternă, posibilitatea să zbor ca Superman şi pace mondială! În rest, îmi bag picioarele, e o amăreală oribilă şi care n-are nici pe departe efectele atât de lăudate, trăiască în continuare cafeaua!

Iar dacă sunteţi curioşi cum se prepară, click acilea.

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #47

uruguay, dia #46

VAXXi — Thu, 08 Jan 2009 19:07:47 +0000

Întâlnesc la doişpe mii de kilometri de casă obiceiuri româneşti: şi anume, băiatul de parcare. Ştiţi deja din Bucureşti cum stă treaba: unu’ care stă într-o zonă circulată, unde multă lume parchează zilnic, se preface că păzeşte maşinile (de muşte, cred) şi ia 5-10 pesos de la fiecare şofer care vine (pentru că “i-a găsit loc de parcare”, deşi locuri de parcare sunt destule în pustietatea asta de Aguada) sau care pleacă (pentru că “s-a asigurat pentru el la plecare”). Oamenii îi dau bani, deşi nu înţeleg de ce – concret, nu îi ajută cu nimic.

Dacă băieţaşul ăsta freacă 100 de maşini pe zi, şi ia 5 pesos pentru fiecare, se cheamă că a produs 500 de pesos pe zi, adică vreo 100 de euro. Şi poate să bea şi-o bere în timpul programului, că nu-l critică nimeni. Cine e prostul în ecuaţia asta oare, şi ce-ar fi dacă dintr-o dată toată lumea ar face ceea ce este corect în orice domeniu (chestie care ar include să nu mai dea bani ăstuia cu parcarea, care în fond este doar o altă formă de cerşetorie)?

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #46

uruguay, dia #45

VAXXi — Thu, 08 Jan 2009 01:40:49 +0000

Şi, ziua 45 de Uruguay. S-au mai liniştit lucrurile de ceva vreme, am ajuns şi la plajă, m-am prăjit corespunzător. Îi invidiez pentru turma de copaci prezentă în miezul oraşului, pentru verdeaţa omniprezentă, pentru cerul albastru şi curat aşa cum n-am mai văzut de multă vreme. E amuzant modul în care trăiesc băieţii ăştia în trecut, e ca la noi acum 18 ani. Încă există sucuri la sticlă de sticlă, în supermarket dau pungi cu ghiotura, nu se aud manele pe stradă, nu există impresii cu maşini scumpe şi ţoale de firmă, la concerte nu se urlă aiurea şi se dansează. Poate într-un fel, într-o altă stare de spirit, la o altă vârstă … ar putea să-mi placă. Deocamdată, gândul că mai am atât de puţine zile de stat îmi dă o stare de nepăsare profundă, atunci când mă gândesc la înţelesurile ascunse ale vieţii. Eh, c’est la vie.

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #45

uruguay, dia #40

VAXXi — Fri, 02 Jan 2009 01:09:15 +0000

Mare plictiseală azi prin Uruguay, probabil ca şi pe-acasă totul e închis, lumea leneveşte, se reface după beţie şi mahmureala de rigoare, se uită la filme reluate pentru a n-şpea oară la TV, afară e înnorat (doar 25 grade) şi stă să plouă, deci nici vorbă de plajă … aşa că merge de minune o poveste despre îngheţată, nu?

Aici, consumul de îngheţată e privit ca un “past-time” foarte popular. Se găsesc peste tot rulote sau magazine care vând doar îngheţată, oameni de toate vârstele vin să-şi cumpere cornete şi să petreacă vremea stând pe băncuţele albe din faţa magazinelor de îngheţată. Sunt 3 branduri mari prezente, şi anume Frodo, La Cigale şi Arlequino. Frodo e brandul “premium”, sunt singurii care se laudă că au îngheţată produsă manual, iar magazinele lor sunt imense şi oferă tot felul de produse auxiliare (băuturi bazate pe îngheţată, de exemplu). O cupă de 250 ml şi 3 arome e cam 100-120 de pesos (aproximativ 3-4 euro). Arlequino e genul de afacere “de familie”, au cea mai ieftină îngheţată (o cupă mai mare decât la Frodo e 60 de pesos), şi un stil de magazine similar cu “împinge tava”. La Cigale e marca medie, cu cele mai multe magazine, şi 75 pesos pentru aceeaşi cupă (sau 150 pesos pentru o jumătate de kilogram).

Toţi oferă cel puţin 20 de arome de îngheţată (şi fiecare tavă are “lingura” ei, nu trebuie să “spele lingura” când servesc arome diferite cum era pe vremuri). Un concept interesant: “vaso termico”, adică un castronel din polistiren care izolează perfect şi îţi permite să ajungi cu obiectul muncii netopit acasă. În imagine vedeţi un astfel de castronel conţinând “menta granizada” (mentă cu bucăţele de ciocolată, o pasiune personală), “super sambayon” (nu e un fruct, aşa cum credeam … ci o combinaţie de ou, lapte şiÂ vin), şi “arandanos uruguayanos” (adică mure de Uruguay). Delicios!

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #40

uruguay, dia #29

VAXXi — Mon, 22 Dec 2008 01:09:17 +0000

Americanii au un cuvânt fără echivalent direct în română: eerie. În română, traducerea aproximativă ar fi “misterios, cu aspect supranatural”. Exact ăsta e cuvântul care descrie Montevideo într-o zi de duminică: dispare agitaţia din timpul săptămânii, dispar maşinile şi motoretele zgomotoase de pe străzi, iar pietonii care trec pe stradă într-o oră se numără pe degete.

Habar n-am ce fac omuleţii, dar sunt sigur că nu muncesc. În ultima duminică plimbată i-am regăsit pe uruguayeni la plajă, în parc, la pescuit sau la fotbal. Parcă ar fugi de betoane, de civilizaţie, şi s-ar întoarce la activităţi primordiale. Probabil de-aia se distrează atât de mult pictând rupestru pe pereţii clădirilor. Şi cum în Roma trăieşti ca romanii, am contemplat o duminică leneşă la restaurantul hotelului, contemplând şi bucurându-mă de … linişte.

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #29

despre hoteluri

VAXXi — Mon, 22 Dec 2008 00:18:00 +0000

E al doilea hotel în care stau pentru mai multă vreme, şi duc lipsă de ceva: lipsa balconului. Dacă în Dubai nu prea avea logică să construieşti clădiri cu balcoane (şi aici îmi aduc aminte de un coleg de-acolo care-şi căuta apartament de închiriat, şi pe care proprietarul încerca să-l uimească prin replica “uite ce balcon mare şi frumos!” la care colegul i-a trântit-o sec “să-l iei acasă, că n-am ce face cu el”), deoarece 3 sferturi din an te-ai simţi în acel balcon ca într-o tigaie încinsă… aici, ar fi o idee nemaipomenită! cerul e albastru cum rar am văzut în România, oraşul e plin de verdeaţă şi constituie o privelişte nemaipomenită de la înălţime, iar un balcon ar fi locul ideal pentru a lenevi câteva ore într-o după-amiază însorită împreună cu o sticlă mare de Corona aburită.

Montevideo - Rambla Republica Argentina

Citeste restul: VAXXi.NET - despre hoteluri

uruguay, dia #23

VAXXi — Mon, 15 Dec 2008 00:31:07 +0000

Să detaliem niţel şi chestiile specifice acestei zone din punct de vedere al papilei gustative, mai exact lucruri de mâncat şi băut care nu se găsesc în alte ţări.

1. Chivito

De departe, toate articolele citite înainte de plecare ziceau “să nu cumva să rataţi chivito-ul uruguayan!” errm, bine, am mâncat în prima zi. E un hamburger care conţine o felie de friptură şi o felie de şuncă, cu ou, legume şi un fel de salată lângă. Opţional, cu cartofi prăjiţi. Se prezintă în forma de “hamburger pe farfurie”, şi dacă ceri “chivito al plato” sunt mai mulţi cartofi prăjiţi şi salată, şi îţi aduce o farfurie separată lângă, ca să extragi treptat componentele şi să le rumegi. Bun, dar nimic senzaţional.

http://en.wikipedia.org/wiki/Chivito_(sandwich)

2. Dulce de leche

Eh, ăsta da! În traducere aproximativă, ar fi “dulce de lapte”. În cuvintele unui coleg mai crizat cu dieta, “zahăr lichid pe pâine”. În ambele variante însă, e o cremă maronie, foarte foarte dulce şi gustoasă; are gustul caramelelor din copilărie, în formă lichidă.

http://en.wikipedia.org/wiki/Dulce_de_leche

3. Yerba mate

Un ceai. Un ceai pe care-l bea nouăşnouă la sută din populaţie. Nici dacă s-ar da o lege prin care să oblige lumea să îl bea, nu cred că l-ar bea atâţia. Cred că aici se vând cele mai multe termosuri din lume, pentru că toţi umblă cu cănuţa şi cu termosul de apă fiartă după ei, ca să-şi alimenteze ceaiul. Tehnic, arată ca o iarbă verde tocată; se prepară punând cantităţi mari (cam 2 pumni de verzitură) în cană, un pic de apă rece la început, după care numai apă fiartă… şi iese ceva. Se bea cu un pai special, metalic, pentru că verzitura se ridică la suprafaţă, iar paiul permite să bei “de sub verzitură”. Am luat ceai, dar încă n-am băut, pentru că n-am nimic cu care să fierb apă în cameră… aşa că poate vedem mâine.

Se zice că ar ajuta digestia, relaxează muşchii şi ajută inima, are efecte calmante… deşi nu pricep cum, deoarece conţine cafeină. Efectele se zice c-ar fi similare cu ale unei cafele, dar fără efectele negative (anxietate, palpitaţii, insomnie, etc). Studiile mai avansate zic că este şi un bun antidepresiv (mă abţin de la comentariile răutăcioase, referitor la faptul că-l bea toată lumea p-aici).

http://en.wikipedia.org/wiki/Yerba_mate

Citeste restul: VAXXi.NET - uruguay, dia #23