Belgia. Un aeroport chirurgical, un şofer tembel care îi tot dădea-nainte că şi-a terminat programul, dar pe care l-am atins la corazon cu “şukran” (ghiciţi ce naţie era), undeva-n câmp şi o vreme londonez de mohorâtă. Am ajuns în ţara berii şi-a ciocolatei.
Şoferul era din Iaşi. :))
Să-nţeleg că te-ai întâlnit cu conaţionali p-acolo de faci presupuneri de-astea? 😀
Românii e pretutindeni şi nicăieri. 😀