De 2 săptămâni merg cu metroul, ăla bucureştean că altul n-avem. Nişte chestii constatate:
- la fel ca-n trafic, românul în general habar n-are de inteligenţă adaptivă. Şoferii de turisme nu realizează decât bătuţi cu băţul că blocarea intersecţiei repezindu-se ca berbecii în ea nu ajută cu nimic, dimpotrivă. Trenurile noi ale Metrorex (alea făcute în colaborare cu Bombardier) sunt mai înguste în interior, iar spaţiul dintre scaune e insuficient pentru 2 ciumpalaci care stau în paralel, cu faţa spre geamuri sau în decolteul vreuneia de stă pe scaun, şi ghiozdane în spate. Sus numiţii nu gândesc că dacă s-ar întoarce cu 90 de grade, cu faţa spre sensul de mers, ar avea şi ei loc, şi-ar putea şi lumea să treacă printre ei.
- în staţia de la Piaţa Unirii există un magazin care vinde chiloţi şi sutiene. 3,5 lei chiloţii, 7 lei sutienul. Nu ridic problema calităţii unui asemenea articol de îmbrăcăminte care costă nici 2 euro, şi pe care ar trebui să-l porţi lipit de piele, dar mă întreb: ce fel de urgenţă poţi avea încât să fii nevoit să-ţi cumperi lenjeria intimă din staţia de metrou ? Culmea e că aproape mereu în faţa magazinului respectiv sunt câteva cucoane.
- lumea chiar mănâncă de la barăcile ridicate în staţiile de metrou. Incredibil.
- 90% din călători citesc Click, Cancan şi Libertatea, publicaţii de înalt nivel cultural-artistic.
- s-au înmulţit căştile. iPod-urile încă timide, predomină telefoanele şi playerele chinezeşti.
- aerul de dimineaţă din metrou e infernal de sufocant. Aerul de dimineaţă de pe străzi e ca o furtună de nisip. Banii din Bucureşti miros a praf şi a motorină.