Trebuie neapărat să-mi scot din sistem toate observaţiile despre maşini. Aici, probabil ştiţi deja, este ţara petrolului. 1,1 dolari americani pentru un galon imperial de benzină, adică 4.54 litri pentru aproximativ 4-5 dirhami, adică undeva în jur de 1 euro pentru 5 litri de benzină, deci undeva la … 7000 lei vechi litrul. În timp ce în europa, preţul este de peste 5 ori mai mare. Asta ca să vă dea de gândit un pic ce înseamnă să faci plinul la o maşină normală cu 10 euro. Cam jumătate din maşinile de pe drumuri sunt SUV-uri medii şi mari; prin SUV mediu se înţelege Chevrolet Captiva, prin SUV mare se înţeleg LandCruisere cu motoare V8, Nissan Armada (tot V8), Ford Explorer sau Chevrolet Tahoe.
Lexus-urile sunt prezente cam ca Volkswagen-urile în România, iar maşina “naţională†este Toyota Camry urmată de îndeaproape de Honda Civic Sedan. Alte rarităţi europene sunt aici la ordinea zilei: Nissan Altima, Toyota FJ Cruiser, Chevrolet Caprice. Exotice rar în timpul zilei, dar pot fi văzute seara în locaţiile “de fiţe†(da, au şi ei Dorobanţiul şi Magherul lor); cel mai impresionant până acum, un Porsche GT, deoarece Lamborghini şi Ferrari nu prea mai pot fi considerate exotice aici. În rest, zilnic ciudăţenii de genul Hummer H3, Chevrolet Silverado 3500 (pickup cu roţi duble pe spate), Ford Edge şi altele. Aici, nimeni nu întreabă “cât consumă†atunci când îşi caută un nou autoturism. Frumos concept, nu?
Pentru un vest-european, condusul aici este probabil cel mai mare coşmar. Pentru un turc sau egiptean, este o relaxare. Pentru un şofer de Bucureşti… e în regulă, dacă nu se sperie de viteză şi are reflexe bune. Diferenţa faţă de traficul rutier din România este viteza, provocată de reunirea aici a următorilor factori: drumurile impecabile, lipsa pietonilor şi a animalelor rătăcite pe străzi, distanţe mari, maşini puternice şi foarte puternice, precum şi 60 km/h viteză minimă cu 120 km/h viteză maximă ca limite impuse de autorităţi. În oraş. Întoarcerea de la birou durează cam 40 de minute, şi viteza de croazieră nu scade sub 80 km/h (şi asta doar în overpass-uri); se poate merge susţinut timp de 30 min cu peste 150 km/h, fără probleme. De-aici şi problemele: în general, şoferii sunt destul de atenţi, dar amestecătura de naţii aflate la volan înseamnă obligatoriu şi greşeli pe măsură. Iar o greşeală la 150 km/h nu e iertată prea uşor: numai ieri au fost 17 accidente grave doar în Dubai (ceea ce iarăşi, dacă stau să mă gândesc, nu e chiar aşa mult la o populaţie de vreo 3 milioane de locuitori cu aproape 2 milioane de vehicule). Ce-i mai scapă este faptul că toate drumurile au parapet pe mijloc, deci s-a eliminat riscul de impacturi frontale (altfel, nu-i vedeam prea bine pe omuleţi).
Diverse chestii legate de condus:
– nu este obligatoriu ca benzile interioare să fie destinate doar depăşirii, cum e la noi. Fiecare maşină merge cam pe ce bandă vrea, şi gata. Nu se dau flashuri, nu se claxonează. Bilă neagră: când se trezeşte un hăbăuc de pe banda 5 interioară că trebuie să iasă în dreapta spre ieşirea de pe Sheikh Zayed Road.
– limita de viteză este 120 km/h, toate maşinile de-aici au avertizare în bord la depăşirea acestei viteze, însă mulţi o încalcă cu veselie. Totuşi, tuturor le este frică de radar, iar o maşină parcată mai suspect pe marginea drumului atrage frâne serioase din partea tuturor. Nu sunt permise detectoarele de radar, iar pomenirea lor atrage priviri cam ciudate (încă n-am înţeles de ce).
– în caz de accident (sper să nu aflu din proprie experienţă lucrul ăsta), şoferul vinovat primeşte o dovadă pe hârtie roz, iar cel nevinovat una pe hârtie verde. Dacă accidentul are ca rezultat decesul unei sau mai multor persoane, cel vinovat (sau dacă şi el decedează, familia lui) trebuie să plătească rudelor ceea ce se cheamă “bani de sângeâ€, adică o sumă între 150 şi 200 mii dirhami pentru fiecare victimă.
– infrastructura este impecabilă şi infernală în acelaşi timp. Impecabilă pentru că drumurile sunt imens de largi, iar acolo unde nu au fost calculate corespunzător, se trece imediat la lărgirea lor. Impecabilă pentru că există indicatoare imense, uşor de citit, spre toate zonele şi punctele de interes, deşi Dubaiul este totuşi … un oraş! Impecabilă pentru că asfaltul este exemplar, nu există gropi. Cu toate că în timpul verii temperaturile la sol ating peste lejer 60-70 de grade Celsius (doar sunt 45-50 în aer), şi pe drumuri circulă foarte multe camioane şi autobuze, asfaltul nu este deloc denivelat! Oare cum lor le iese, şi în România nu? Infernală, pentru numeroasele lucrări de reamenajare şi construcţie care te fac uneori să te simţi precum un şoarece într-un labirint de parapeţi de plastic alb cu roşu. Infernală, pentru imens de multele speedbumps (care sunt totuşi de înţeles, altfel mulţi s-ar face praf intrând cu 130 km/h în sensurile giratorii sau în intersecţii).
Eh, cam atât despre maşini. Vorbim despre oameni în articolul următor. Până atunci, aruncaţi o privire la ce fac banii pe care-i plătiţi pe petrol (indirect, căci de fapt Dubaiul nu are petrol, dar Abu Dhabi-ul da).