uruguay, dia #18 (punta del este)

Şi după cum ziceam, am ajuns în Punta del Este. Fără prea mari speranţe, de dimineaţă am pornit spre autogară, numită foarte romantic “Tres cruces”. Spre binele lor, sper că au vrut să zică “Trei răscruci” şi nu “Trei cruci”, nu de alta dar în variantă românească ar suna cam nasol “plec de la gara Bellu”. Părerea mea.

Primul şoc a venit în autogară, care arăta fix ca un aeroport provincial: curată, cochetă, terminale cu sosirile şi plecările autobuzelor, ghişee multe pentru rezervări, posibilitatea de a-ţi alege locul (chestia asta nici Taromul n-o are). Suspect, dar o surpriză plăcută. Hmm, vine şi autobuzul, nu arată deloc rău, în nici nu caz pe cât de rău mă aşteptam, are aer condiţionat şi toaletă!

Călătoria durează aproape 2 ore, pe un drum cu 1 bandă pe sens şi 3 bariere cu taxă, trecând pe lângă aeroportul Carrasco şi prin toată zona rurală, prilej de a vedea nişte case grozave cu maşini fabricate în anii ’30-’40 parcate în curte, de-a dreptul incredibil… şi multă multă verdeaţă.

…

Şi încet încet, apar maşini mai frumoase, câmpurile din stânga şi dreapta fac loc malurilor mării, şi se vede un cer limpede şi clar cu o apă albastră… care este Atlanticul de Sud. Fiind plasată pe o peninsulă, staţiunea are parte de o chestie pe care o văd în premieră, adică două tipuri de plaje. Mai exact, din cauza curenţilor oceanici, o plajă are apă liniştită şi numai bună pentru înot (“mansa”), iar cealaltă valuri mari, perfecte pentru surf (“brava”). Nisipul este de culoarea caşcavalului uşor rumenit (nu, nu mi-e foame).

…

Pe lângă evidenta plajă şi baie în ocean (meduzele apar abia în februarie), mai sunt de văzut leii de mare de pe insula din apropiere – Isla de los Lobos, “Playa de los Dedos” (“plaja degetelor”, nume provenit de la o mână îngropată în nisip), “Casa Pueblo” (o casă într-un stil foarte Picasso, creată de artistul uruguayan Paez-Vilaró, tatăl unuia din supravieţuitorii catastrofei aviatice din Anzi), îngheţata de la Freddo şi Arlequino, magazinele de suveniruri, şi (zice-se, că n-am apucat să încerc) cluburile. În ziua în care am ajuns se desfăşura o etapă de dirt-track (GP Punta del Este), şi o întâlnire MC Harley Davidson Brazilia… deci, cu totul altceva decât Montevideo.

…

Şi aşa am petrecut eu ziua de 6 decembrie. Ar trebui să mai ajung prin zonă…