Şi după 4 ani de motorit, când credeam că se poate totuşi merge în siguranţă cu motocicleta la noi, păstrând ochii în patru şi ferind toţi idioţii de pe drumuri… am fost lovit din spate de un taximetrist prea grăbit. Am zburat câţiva metri prin aer, am căzut în umăr. Trăiască echipamentul de protecţie care şi-a făcut treaba. Am scăpat cu 2 fracturi, la umăr şi la humerus (osul care leagă cotul de umăr). Am o plăcuţă de titaniu şi 12 şuruburi, un bandaj de imobilizare şi multe săptămâni de recuperare de-acum încolo.
Sucks.
La noi nici cu tiru’ nu esti in siguranta, din pacate :(. Dintr-o coincidenta stranie (sa nu zic “din pacate”, ca nu doresc raul nimanui) se intampla tot mai frecvent celor care merg frumos, merg din pasiune si oarecum din nevoia de a scurta durata calatoriei combinand asta cu… placerea de a fi pe 2 roti. Pe cand “teribilistii” (ce termen aiurea folosit tot mai des) se urca in sa din nevoia/dorinta de a demonstra altora “pe-o minte cu ei”, ce tari sunt, cum stiu ei sa mearga etc.. Asta se aplica si in cazul conservarilor.
Doamne-ajuta, insanatosire grabnica si… asfalt cura(ă)t(at) (de dobitoci).
Asta-i ceea ce ma roade si pe mine, ca nu pot sa gasesc nici un lucru care sa justifice accidentul din partea mea. Doar faptul ca eram acolo 🙂
Si ironia sortii, daca mergeam mai tare, scapam!
Cred ca cel mai sigur e cu calul pe camp.
Nici macar. Daca dai peste manelistii iesiti la gratar ?