Mai ţineţi minte cărţile alea SF, în care toate bunurile materiale păleau mult ca valoare în faţa pierderii uneia dintre cele mai de preţ (şi ignorate) averi, şi anume apa ? descrieri de peisaje aride, uscate, prăfoase şi bântuite de triburi nomade gata să se lupte până la moarte pentru o cană de apă.
De citit un reportaj foarte bun publicat pe Amar de Zi şi realizat de Anca Grădinaru.
N-am mai băut apă de la robinet decât de nevoie, dar când mă gândesc la cafea şi ceai … de cumpărat filtru de apă.
Mda…inca o nota… !!
Da, deja îmi trebuie un carneţel precum al lui Colombo 😀
mai stai mult?
De ani buni utilizez apa de la robinet numai din cana filtrantă. Investiţia este de vreo 70 RONI, apoi, la o lună, o lună jumate un filtru de 25 RONI. Merită!
Andix, deocamdată mai stau. Vedem în următorii cinci ani ce se mai întâmplă. Scrie o carte despre emigrare, până atunci, ştii că vrei asta 🙂
Neliniştitule, ai dreptate … am văzut, de fapt. E pe lista “de făcut”.
pot sa iti spun de’acum ce se intampla in urmatorii cinci ani: imbatranim. unii dintre noi chiar accelerat, daca ne expunem la diversi factori poluanti. 😀 cana filtranta am si eu, insa e filtrul e doar carbune activ cu niste site foarte fine. e drept ca e MULT carbune activ, insa scrie mare si pe filtru ca opreste doar componenti microbiologici, nu chimici. cu alte cuvinte, filtreaza si acid sulfuric – daca’i torni, vei obtine tot acid sulfuric dar fara microbi. ma gandesc probabil ca in Europa n’au mai scris nimic pe filtre. aici insa, in tara lui Proces Voda ii ia dracu’ daca nu explica in detaliu.
cartea aia cred ca are sa fie mai mult o revista. se schimba datele de la luna la luna, m’as trezi dat in judecata pentru informatii false. dar pe termen scurt daca vrei, pot sa te sfatuiesc. numa’ din ce stiu.
Eh, uite că (date fiindu’mi problemele cu rinichii) doar ce m-am întors de la nenea doctorul. Care citind atent analizele îmi face o recomandare… cel puţin “şocantă” pentru mine. Şi anume, să nu mai beau apă plată. Motivul: are tot felul de săruri şi minerale DIZOLVATE care ajung în rinichi. Şi odată ajunse acolo formează calculii (sau cum se numesc). Pe când cea de la robinet, nu prea are nimic dizolvat în ea, motiv pentru care, odată ajunsă în intestin este filtrată bine-bine (cică n-ar fi filtru mai bun/fin ca intestinul) şi abia apoi merge mai departe.
Well… fiecare cu “teoria” lui (acu’ chiar că nu ştiu ce să mai cred) 😀
Andix, da; dar mă gândesc că totuşi e mai bine decât nimic. Vezi, avantajul unei ţări civilizate constă în transparenţă; aici n-ai nici o garanţie că filtrele alea din căni nu-s piratate şi aduse din China pe cine ştie ce filiere. Cât despre emigrare, eu tot zic c-ar trebui să faci un tutorial pe blog (fă-l o dată să meargă şi lasă pescuitul!), asta bineînţeles dacă nu vrei să se petreacă precum plajele mai ascunse de pe litoral, care odată difuzate la TV se umplu de oameni care n-au ce căuta.
Emil, interesantă ipoteză… dar rinichii ăia care filtrează atâta, nu suferă din cauza muncii ?
Răspuns la 3 ani după scripturi…
Păi… cică nu filtrează nimic, decât apă chioară şi numa’ bună (fără săruri, minerale etc.etc.etc. … dăunătoare în special dacă ai “probleme”, că dacă eşti sănătos tun nu se depun, se elimină). De partea cu filtratul se ocupă intestinul (cel mai bun filtru ever) care… d’asta e plătit 🙂