Tot apar nişte reclame de la Google, care pe mine mă distrează teribil, de zic aşa: slăbeşte acum cu până la x kilograme, golindu-ţi colonul !
Colonul este denumirea ştiinţifică pentru intestinul gros, parte integrantă şi importantă a sistemului digestiv. Pentru ăştia ca mine, de chiuleau la biologie, sistemul digestiv e o serie întreagă de tuburi, maţe şi tubuleţe prin care trece mâncarea, din momentul delapidării ei din farfurie până în momentul … citirii îndelungi a ziarului, ca să zic aşa.
Ideea ăstora cu golirea colonului pare a avea o logică imperturbabilă: din moment ce acolo se găseşte încă mâncare nedigerată … normal că slăbeşti, dacă îţi goleşti colonul. Numa’ că logica asta imbatabilă are o mică mare problemă: cu excepţia cazului în care plănuieşti să renunţi definitiv la mâncarea solidă, maţu’ se va umple la loc imediat ce vei mânca iarăşi. Asta desigur, dacă nu cumva tratamentul ăsta de golire a colonului vine cu o mică notă cu steluţă: pentru păstrarea rezultatelor, sunteţi de acord să vă hrăniţi de-acu’ încolo doar cu perfuzii.
E uimitor la ce niveluri se pot ridica copywriterii, pentru a vinde câte-un rahat de produs sau serviciu. Una din cele mai eficiente trăsături umane, pentru exploatare şi profit (unii ar zice “pentru distracţie şi profit”), este şi va rămâne frica. O populaţie speriată e o populaţie taman bună de condus fără probleme. Un animal speriat e un animal docil. Un om speriat, înfricoşat, e un om vulnerabil. Şi cei care vând, ştiu un lucru: atacă-i coarda sensibilă a cumpărătorului, sperie-l, şi îţi va cumpăra produsul. Nu credeţi încă asta? păi, să vedem exemple:
- se vinde: asigurare de viaţă. Spotul va conţine obligatoriu o imagine de familie fericită, copii veseli, căţel zburdalnic, după care se inspiră ideea: ce se vor face fără tine, când tu vei fi mort, pe mâna cui îi laşi, Costeeelee unde te-ai dus, şamd. Variantă: reclama celebru-macabră de la pensiile Aviva, cu această reclamă va fi şi mâine aici, dar tu ? Se exploatează frica de moarte (tanatofobia).
- se vinde: şampon. Îmi amintesc 2 spoturi: cel în care ea nu este observată de el la urcarea în lift, dar după folosirea şamponului X, el o remarcă şi-i ţine liftul (gest suprem de gentleman, ce mai), şi cel în care două ele vând ceva la 2 tarabe pe plajă, la o tarabă este ditamai coada, la cealaltă nu e nimeni, aaa păi de-aia stau toţi bărbaţii la coadă la tine, c-ai folosit şamponul X! Se marşează pe: ideea de pierdere a atracţiei sexuale.
- se vinde: cremă de faţă (o chestie într-un borcănaş de 5 grame, care costă cât jumătate de sticlă de Chivas de 20 de ani, mai mult borcanul decât cremă înăuntru). Se arată efectele cremei de faţă cu prim-planuri pe porii unei cutare vedete de film, care a fost pregătită de o armată de cosmeticieni vreo 10-12 ore înainte de filmarea spotului, pentru a se obţine un look imposibil de realizat pe cale naturală. “Vezi, tu nu arăţi aşa!” (într-adevăr, nu ai putea arăta niciodată în mod normal ca o mască de ceară de la Madame Tussaud) “TREBUIE să arăţi şi tu aşa! cumpără crema noastră!”
Şi câte şi mai câte exemple ar mai fi. De fapt, cred că ăsta e scopul pentru care pe coperţile revistelor apar fotografii retuşate timp de 24-48 de ore-lucru: inducerea pe post de “normalitate” a unor înfăţişări anormal de perfecte, pentru a face cumpărătorii creduli să cumpere-cumpere-cumpere pe cât pot de mult, într-o inutilă şi imposibilă încercare de-a imita ceea ce li se vinde de-a gata pe tavă …
One thought on “Despre golire, frici şi alte tactici de marketing”