Televizorul din camera pana la urma s-a dovedit a fi un LCD, si nu un “CRT sport” precum in pozele de pe site. Programat ca la carte: meniul de configurare a televizorului e blocat, nu se poate da sonorul mai tare de 30 pentru a nu deranja locatarii vecini, canalul 1 este canalul cu “Welcome to Ibis Hotel”, etc. Diversitatea de canale insa e coplesitoare: am posturi turcesti, slovene, lituaniene, portugheze, spaniole, rusesti, arabesti (inclusiv Al Jazeera), britanice, belgiene, franceze, chiar si TVR International. Un canal este EBS, adica European Broadcasting Service ce transmite in direct din Parlamentul European; pana acum, nu am prins nici unul din europarlamentarii romani in direct, probabil din cauza ca n-a terminat nea’ Gigi de invatat engleza aia pan’ acum.
Uitandu-ma la reclamele lor, ma enerveaza ca se vede clar ca telespectatorii lor sunt mai destepti. Examplu: stiti reclama la iaurtul ala care regleaza tranzitul intestinal? la noi, cum o stiti. La ei, arata un cuplu de mosuletzi zambitori (mosuletzu’ si baba lui) care ies in plina iarna sa faca un gratar pe zapada, in timp ce vecinii isi fac semne ca “sunt beti dom’le”. Slogan: iaurtul cutare te face sa te simti liber, blabla. Mda.
De Bruxelles, ce sa zicem; deocamdata abia l-am vazut din goana calului. Periferia pare extrem de aglomerata cu orientali; vreo 4 statii la rand am vazut doar magazine turcesti, firme turcesti, fastfooduri turcesti, kebab/halal/doner si similare. Precum povesteam de Paris, si aici invazia Estului mijlociu e marcanta, probabil mai marcanta decat le-ar place belgienilor sa creada. M-am invartit un pic prin zona centrala, despre care nu pot zice ca difera extrem de mult de Paris; se observa pasiunea belgienilor pentru benzi desenate, cred ca am vazut cel putin 5 magazine de benzi desenate si articole conexe in orbecaiala mea prin centru, ca sa nu mai pomenesc de statuile si reclamele la diverse evenimente legate de BD. Carti, tablouri, comicsuri inramate, statuete cu personaje celebre (la preturi exorbitante, un Asterix din plastic se vindea cu vreo 350 de euro), afise prin vitrine… obsesie in toata regula.
De remarcat ca si la 5 grade Celsius, baietii se-nvart pe biciclete prin oras! N-am vazut prea multi folosind bicicletele de inchiriat din sistemul Villo, dar e de inteles de ce te-ai deplasa cu bicicleta pe-aici: soferii chiar sunt atenti, iar multe strazi au o banda dedicata autobuzelor si bicicletelor (pe care turismele nu circula). Ce alte taxe si vignete or mai avea, nu stiu, dar n-am vazut blocaje de trafic “bucurestene” desi m-am plimbat numa’ prin zona centrala.