De voie, de nevoie, sunt nevoit să-mi cumpăr haine, deoarece n-am fost suficient de prevăzător pentru a împacheta şi ceva haine mai formale în bagaje (pe principiul “am un tricou şi-mi ajungeâ€, ie-te că nu mi-a ajuns). Ca atare, m-am pregătit cu aceeaşi plăcere cu care te pregăteşti pentru tăierea firelor unei cicatrici, mi-am luat în dinţi MasterCard-ul şi am purces să-l înfrunt pe marele Moe. Moe este porecla dată de localnici mall-ului, fiind abrevierea de la Mall Of Emirates, deci “Moe†ca numele american… you get it.
Practic vorbind, e un mall ca toate mallurile, doar că este mult mai mare şi mult mai luxos. Găseşti Zara, Coolcat, dar şi Armani şi Versace. Găseşti Sony şi Panasonic, dar şi Bose sau Harman Kardon. Timex şi Omega, dar şi Blancpain, Jaeger LeCoultre sau Vacheron Constantin. Cu cât mai scumpe produsele, cu atât mai puţine expuse. La Vacheron Constantin n-are rost să mai zic: 4 canapele imense şi luxoase de piele, şi 10-12 ceasuri în total.
Cu încălţările am scăpat repede, odată ce-am descoperit ShoeCity. Se probează orice e expus, pe loc, fără cabine de probă sau locuri anume amenajate. Toate mărimile disponibile, acum, pe stoc şi pe rafturi în faţa ta. K*t*n (cred că ar trebui să se citească “Kotonâ€) m-a distrat cu intrările separate pentru bărbaţi şi femei, dar s-a arătat interesant cu ofertele de “pachete de haine†de-a gata, care includeau pantofi/cămaşă cu cravată/pantaloni ambalate şi deja asortate, ideale pentru unul clueless în ale culorilor. Nu e şi cazul meu, da ? doar apreciam ingeniozitatea ideii !
Însă totul, dar totul s-a năruit atunci când am trecut acea barieră pe care n-ar fi trebuit s-o trec, şi-am păşit din ţinutul Zara şi H&M în ţara magazinelor cu parfum franţuzesc şi angajaţi îmbrăcaţi în costume mai scumpe decât prânzul pe-o lună la un restaurant bun. Recunosc spăşit că este prima oară când mă pricopsesc cu ceea ce se cheamă “asistent de vânzăriâ€, adică o persoană foarte răbdătoare şi pricepută care te preia de la intrarea în magazin, recomandându-se (chestie de încredere treaba asta) în primul rând. În al doilea rând, te ghidonează subtil pentru a afla mai exact ce vrei să-ţi cumperi, după care începe să construiască eşafodul cardului tău de credit, arătându-ţi tot felul de accesorii şi haine (care într-adevăr, erau nemaipomenite). Şi-am mai pus ochii pe nişte costume … hehe …
Un alt punct de notat sunt parfumurile produse aici, loco: mult mai accesibile decât echivalentele “de firmăâ€. Evident, încă nu mă pot pronunţa asupra calităţii, dar miros foarte bine la prima … adulmecare 🙂 Cu drag, un nou dependent de cumpărături în plin efluviu de tocire a cardului.