ei, noi, ai lor, ai noștri

Acu’ vreo 2 ani, în iarnă, am avut un accident pe mărețul DN1. Utilajele de curățat nu se vedeau nicăieri deși trecuseră vreo câteva ore bune de când ningea abundent, zăpada se așternuse și am prins un strat de gheață sub zăpadă mulțumită căruia m-am dus ca titirezu’ pe contrasens (nu, n-aveam viteză, ce drac de viteză să ai când zăpada e de 3 palme și garda mașinii de 2).

În fine. Mașina aproape-n șanț pe jumătate blocând banda 1, vine poliția și -CULMEA- apar în 30 de minute și utilajele de deszăpezire. Grija lor comună (poliție și CNANDR) era eliberarea carosabilului; nu dacă sunt eu zdravăn, dacă cel pe care-l lovisem era zdravăn, dacă avem traumatisme/hemoragii și alte rahaturi de-astea care-ar trebui verificate de cei cărora le plătim salariile ca să aibă grijă de contribuabil.

După ce-am evitat ideile cretine ale unui șofer de Stalowa Wola ce propunea să-mi împingă mașina în afara carosabilului direct cu lama utilajului, a apărut o șufă (funia de remorcare). Punctul culminant a fost momentul în care polițaiul burtos, încotoșmănat în pufoaică și cu căciula îndesată pe urechi, îmi zice “păi leagă-ți șufa, că doar n-o să mă murdăresc eu!”

Jur că m-am simțit un pic ca-n faza cu execuțiile din China, unde familia plătește glonțul executatului. Am tras mașina de pe carosabil și cei 2 burtoși s-au cărat imediat, fără a verifica starea celor implicați în accident, fără a chema salvarea, fără a chema platforma, fără nimic! un fel de “noi am făcut ce ne interesa, voi puteți să muriți, dă-vă-n **** mea”. În fine, am stat în frig vreo 2 ore până a venit platforma de la Dacia Asistență (super profi, nimic de zis) și noroc c-am avut banii s-o plătesc.

Mă uitam azi pe unul din canalele americane pe care le am aici și era o emisiune care se chema “COPS”. Adicătelea, filmări cu polițiștii în acțiune. La un moment dat, rutierii lor opresc o mașină cu comportament haotic și o dau jos pe cucoana de la volan. Madama arăta ca o epavă și se vedea clar că este sub influența a “ceva” (alcool, droguri, whatever). Cu toate astea, polițiștii erau numai “please ma’am”, “thank you ma’am”, “we appreciate your cooperation ma’am” (adicătelea: “vă rog doamnă”, “mulțumesc doamnă”, “apreciem cooperarea dvs doamnă”).

Cam altă lume, nu ? Aici vroiam să ajung.

De 22 de ani, poliția stă la pândă cu radarul și-i cam doare în cur de contribuabil (cu scuzele de rigoare puținilor polițiști onești și corecți care-au mai rămas).
De 22 de ani, când vine garda financiară în control, e clar că nu pleacă fără bani încasați (șpagă sau “amendă pentru că trebuie să vă dăm o amendă”, deși totul e în regulă).
De 22 de ani, stăm ca proștii la coadă pentru A DA BANI STATULUI prin impozite și alte taxe nou inventate când rămăn fără bani la buget.
De 22 de ani, toate marile orașe ale țării au plutoane de maidanezi care fac parte din pitorescul citadin.
De 22 de ani, nu avem încă 500 de km nenorociți de autostradă pentru a ieși mai repede spre vest și a atrage investiții străine.
De 22 de ani, auzim declarații sforăitoare despre viața mai bună care ne-așteaptă după alegeri, doar ca să-i vedem după 4 ani de la alegeri cum sunt anchetați pentru averi nejustificate și furtișaguri însemnate.
De 22 de ani, avem 2397 Porsche, 134 de Ferrari, 40 de Lamborghini, 60 Rolls Royce și 17 Maybachuri.

Văd lumea învrăjbită pe tema USL-PDL: să cadă Băsescu, să rămănă Băsescu, să vină Ponta, a plagiat, n-a plagiat, s-a sinucis Năstase, nu s-a sinucis, Marta avea rețea de curve, Blejnar are bani în seif, Hidroelectrica are contracte, alba neagra și căcat pansat.

Vouă nu vă e clar că oricine s-ar învârti la putere, îi doare oricum în cur de proștii care-i votează ? de 22 de ani cât s-au rotit toate marile partide, s-a schimbat ceva în ce-am zis mai sus ? Atenție, discut strict de punctele în care autoritățile trebuie să aibă grijă de cetățean, nu de creșterea nivelului de trai și altele similare care sunt doar efectul deschiderii pieței de muncă și al transformării românilor în prestatori de servicii ieftine și bune pentru multinaționale.

NU. E aceeași Mărie cu altă pălărie, și atât timp cât marile țepe și fraude date-n vileag nu se soldează instant cu 100 mii de oameni și tot atâtea Molotoave în Victoriei așa încât să le tremure mâna de frică, n-o să se schimbe A-B-S-O-L-U-T N-I-M-I-C. Atâta timp cât curajul și unitatea unei acțiuni concrete lipsesc, iar majoritatea românului se complace în non-combat și se mulțumește să considere c-a participat dând like pe Facebook, suntem sortiți să suferim în turmă aceeași bătaie de joc continuă și ascendentă. Orice și oricine-ar ieși, e ca și cum te-ai bucura că scapi de-o boală contractând alta.