Shoot’em up este numele unui gen de joc electronic, în care te pui în pielea personajului principal, şi împuşti toţi duşmanii. Scopul: să-i împuşti pe toţi, evident.
Mi-a căzut în mână un film cu acelaşi titlu, Shoot’em up. Ciudat nume pentru un film, dar cum îl avea în rolul principal pe Clive Owen, un actor care-mi place (şi după filmul ăsta, îmi place şi mai mult), l-am pus la lista de văzut. N-am regretat nici un pic.
Un film în acelaşi stil cu Kill Bill, dar cu o puternică tentă de parodiere a filmelor de acţiune hollywoodiene. Un film în care imediat după o fază care-ţi zbârleşte părul de pe ceafă, pufneşti în râs în următoarele 10 secunde. Mult sânge, degete rupte, gloanţe şi efecte speciale. O coloană sonoră cu rock nebun (ce altceva s-ar fi potrivit scenelor de consum maxim al gloanţelor). Începe cu Breed de la Nirvana, trece prin Ace of Spades de la Motorhead, Motley Crue cu Kickstart My Heart, AC/DC şi Oakenfold. Monica Belucci în rolul prostituatei-mămică, Clive Owen pe post de Bugs Bunny cu faţă imperturbabilă tip Cary Grant, cascadorii voit ireale, un bebeluş înfăşat în vestă antiglonţ, sânge, gloanţe şi explozii. Similar cu Sin City, Kill Bill, Pulp Fiction. Neapărat de văzut, 7.4 deja pe IMDB.
One thought on “Kill Bill. Cu gloanţe.”