Magazine online în .ro

Suntem în secolu’ 21. Avem Google Earth, WiFi, GSM şi 3G, motoare hibride, laptopuri de 1 kg, telefoane mobile de 100 de ori mai puternice decât primul meu calculator.

Şi în România, nu există un magazin online ca lumea. Cred că (aproape) nimeni nu pricepe ce înseamnă online, şi ce aşteptări au cei care comandă astfel.

#1. Afişează pe site dacă produsul e în stoc sau nu, fără abureli. Dacă nu afişezi informaţia asta, adio, am închis pagina magazinului tău.

#2. Asigură-te că informaţia despre stoc este REALÄ‚! M-am săturat să fac o comandă, şi să fiu sunat cu textul “ştiţi, cutare produs de fapt NU e pe stoc, dacă aşteptaţi până nu ştiu când şi reveniţi cu un telefon”. Actualizează stocurile măcar dimineaţa şi seara, dacă nu ai un sistem complet integrat (vânzări-site-magazie).

#3. Învăţaţi să comunicaţi. Dacă sun pentru a cere o informaţie, şi zici “vă sunăm noi imediat ce aflăm”, atunci sună! Faptul că uiţi să suni denotă lipsă de respect, punct. De asemenea, ţine-ţi minte clienţii, mai ales când ţi-am făcut dooj’ de comenzi pe luna anterioară. Nu-i aşa greu să-ţi faci o bază de date cu profilul cumpărătorilor, să ştii ce-au mai cumpărat de la tine, ce probleme ai avut cu ei, şamd. Dacă ai vreo problemă cu comanda, nu sta tăcut ca melcul, sună-mă, dă-mi un mail, “nu avem X pe stoc, doriţi să vă expediem comanda fără X sau aşteptaţi până vine X”, propune-mi alternative, doar NU STA CA MORTUL ÎN PÄ‚PUŞOI !

#4. Rezolvă-ţi legăturile între departamente. După cum ziceam, în secolul 21, când alţii plătesc în magazine cu telefonul mobil, la noi se aşteaptă după “staţi să sun la magazie”. Şi telefonul de răspuns vine după 4-5 ore, de parcă magazia ar fi un fel de mare depozit în stil X-Files, prin care se plimbă un singur lucrător cu o lanternă, căutând să vadă dacă mai există produsul în stoc. Ca în anii ’80, magazia rămâne un lucru misterios, un fel de peştera lui Ali-Baba, la care muritorii de rând n-au acces decât după îndelungi eforturi. Mi se pare hilar să existe în aceeaşi ţară companii cu sisteme ERP uriaşe implementate şi funcţionale, şi firme care trebuie să aştepte cu orele după “Gigi de la magazie”.

#5. Alege-ţi un curier bun. Eventual, nu Cargus. Alege un curier BUN, de încredere, şi dă-mi AWB-ul, ca să-mi fie mai uşor să mă cert cu curierul atunci când îmi rătăceşte comanda. Mi se pare stupid ca un colet ce pleacă din Bucureşti să ajungă la Ploieşti peste 6 zile. Păi în ritmul ăsta mai bine vin personal să-l iau, nu?

Mai avem.