Precum se lasă unii de băutură şi devin cei mai sfătoşi din lume, aşa m-am cam lăsat şi eu de alergat la volan acum (nu de tot, dar m-am mai calmat). Eh, şi m-am gândit să împărtăşesc câteva poveţe şi sfaturi pe care le-am învăţat pe propria piele, în speranţa că vor servi şi altora. Despre utilitatea lor, n-am de spus decât că în aproximativ 4 ani n-am avut nicio amendă de viteză înregistrată, reuşind însă ca în majoritatea călătoriilor să păstrez o viteză medie (atenţie, medie) de peste 80 km/h (şi desigur, micile recorduri personale pe segmentul Sala Palatului – un cartier mărginaş al Ploieştiului, recordul curent fiind de 47 de minute).
Ca idee generală, înainte de a citi: nu recomand nimănui să alerge aiurea pe şoselele din ţară. Avem nişte drumuri extrem de proaste, cu benzi înghesuite şi semnalizare deficitară, pline de căruţe şi biciclişti care-şi fac un scop în viaţă din a umbla cât mai “camuflaţi” posibil. Un accident (şi mai ales unul la viteză mare) înseamnă mult timp şi bani cheltuiţi, ca să nu mai vorbim de eventualele răni sau decese. Gândiţi-vă bine înainte de a aplica ce-am scris eu pe-aici, şi înainte de-a apăsa acceleraţia; un şofer bun nu este acela care apasă pedala în neştire, ci unul care o apasă cu cap. Dacă nu sunteţi stăpân deplin pe volan şi pe maşină, NU DEPÄ‚ŞIÅ¢I VITEZA LEGALÄ‚! Conduc aceeaşi maşină de 8 ani, o cunosc foarte bine, şi cu toate acestea am avut parte de situaţii la limita dezastrului.
Bun, deci pentru a putea alerga cu succes, aveţi nevoie de următoarele accesorii.
1. Un detector de radar bun.
Puteţi uita din start de petardele existente pe toate drumurile; în momentul de faţă, există doar 2 detectoare care merită cumpărate: Beltronics RX65e (versiunea europeană) şi Valentine One. Nou apărutul GX65 de la Beltronics este RX65 + GPS încorporat pentru avertismente la camerele fixe, iar STi-ul este RX65 cu mod “invizibil” pentru ţările în care nu este permisă utilizarea detectoarelor. La noi este permisă, deci e suficient RX65-ul. Valentine One e mai rar întâlnit pe la noi, este un model relativ vechi, dar încă foarte performant.
Atenţie: nici aceste 2 modele nu sunt perfecte. Veţi întâlni alarme false, veţi întâlni reflexii de semnale parazite, va urla uneori când nu e nici fir de radar în preajmă. Nu îl puneţi în parbriz şi să vă grăbiţi să alergaţi aiurea; conduceţi normal, cu detectorul în parbriz, pentru câteva săptămâni până vă obişnuiţi cu el. În general, folosiţi modul fără filtrare (la Beltronics se cheamă “Highway mode”), dezactivaţi alertele vocale şi alte briz-brizuri inutile, şi observaţi cam cum se comportă la alarme false (mai toate benzinăriile ar trebui să facă detectorul să bipăie, dar nu mai mult de 10-20% din semnalul total). De montat, montaţi-l pe parbriz cât mai sus (nu pe bord, cum am mai văzut). Atenţie dacă aveţi parbriz atermic (care conţine fire subţiri de metal pentru dezaburire) – s-ar putea să fie necesar să plasaţi detectorul doar în anumite zone (de obicei pe lângă oglinda retrovizoare).
Modelele curente de radare prezente în România lucrează în banda K, adică între 18 şi 27 GHz (microundă). Detectoarele de mişcare de la uşile automate din benzinării sau de la sistemele de alarmă vor percuta tot în banda K. Ideal, un radar trebuie ţinut pornit permanent pentru a măsura viteza vehiculelor; în acest caz, detectorul va recepţiona unda radarului de la distanţă foarte mare (mai mult decât suficientă pentru a frâna liniştit până la viteza legală), şi va începe să bipăie de la 10% semnal, după care va creşte treptat până la nivelul maxim. Aproape de maşina cu radar veţi avea 100% semnal.
Din păcate, la noi se foloseşte destul de des metoda “instant-on“, adică radarul este oprit şi pornit doar când camera video auxiliară înregistrează un vehicul care se deplasează cu o viteză evident mai mare decât cea legală. În acest caz, nu prea mai aveţi ce face decât să auziţi cum detectorul sună direct la nivelul maxim de semnal, şi să ştiţi că … aţi fost înregistrat. Pentru modelele de radare omologate în prezent la noi, este necesar însă un timp de calibrare de aproximativ 10 secunde, motiv pentru care este destul de probabil ca în cazul unui instant-on, citirea radarului să nu fie corectă (fotografia va avea în partea de sus un T încercuit, “testing”). Vestea proastă este că sunt în teste radare noi, în banda Ku (12-18 GHz), care se calibrează în mai puţin de o secundă.
2. Un GPS sau PDA cu funcţie de notificare POI-uri.
POI este abrevierea din engleză pentru Points Of Interest. Majoritatea dispozitivelor de navigaţie au această funcţie, iar punctele de interes care ne ajută în alergarea cu succes sunt camerele fixe, care s-au înmulţit şi în România. În funcţie de software-ul folosit, metoda de instalare a acestor puncte de interes constă de obicei în copierea unor fişiere în anumite foldere din device. Un Mio P560 este ieftin şi suficient pentru asta. Lista actualizată cu camerele fixe o găsiţi la speedcams.tehnoplus.net împreună cu instrucţiuni de instalre pentru mai multe programe de navigaţie.
3. O staţie CB.
CB este (iarăşi) abrevierea din engleză de la Citizen Band, o bandă de comunicaţie radio (în jurul frecvenţei de 27 MHz) disponibilă în mod liber publicului, fără a da examene şi a obţine autorizaţii de radioamator. Vă trebuie o staţie (Midland, Intek, President, Magnum sunt mărci bune), o antenă (Sirius, X-Turbo) şi montarea lor pe maşină. Atenţie: montarea e bine să fie făcută de cineva care ştie să măsoare unda reflectată, nu e suficient s-o trântiţi pe plafon şi gata. Cu staţia asta, aveţi la dispoziţie 40 de canale radio pe care puteţi comunica cu alţi posesori de staţii CB; în principiu, vă interesează canalul 22, pe care se discută în general info-trafic. Dacă până acum 1-2 ani, staţiile CB erau utilizate exclusiv de şoferii de TIR şi camioane, în ultima vreme din ce în ce mai mulţi posesori de turisme utilizează staţii CB. O staţie în maşină înseamnă că aflaţi din timp de radare prezente pe drum, motivul pentru care staţi blocat într-o coloană de câţiva kilometri fără a vă deplasa, şamd.
Cu aceste 3 unelte în arsenal, ar trebui să puteţi alerga peste limita legală de viteză, având permisul în siguranţă. Atenţie: evaluaţi mereu traficul din jur, nu faceţi manevre bruşte (de exemplu frâne trântite cu putere când începe să urle detectorul – risc mare să vă lovească puternic din spate alt şofer), nu depăşiţi viteza legală cu mai mult de 50 km/h când nu sunteţi sigur de drum (nu de alta, dar examenul pentru recuperarea carnetului este al naibii de greu acum), şi … ochii în şaişpe. Spor la treabă!