La locul de muncă anterior aveam un lot de servere Akamai instalate. Un maldăr de cutii negre, fără nici o altă mufă în afară de cea a plăcii de reţea şi a cablului de alimentare. Erau complet gestionate de la distanţă, nu ne atingeam de ele nici măcar pentru a le configura IP-urile.
Ideea care stătea în spatele lor era una din acele idei care te face să-ţi dai o palmă peste ceafă şi să zici “de ce nu m-oi fi gândit eu la asta”. Se dă problema următoare: să găsim o metodă de a accelera încărcarea paginilor pentru utilizatori, şi să menţinem funcţionale site-urile cu trafic mare în condiţii de încărcare extremă (de exemplu: se petrece un cutremur de magnitudine mare, şi toată lumea intră pe CNN.com să vadă ştirea despre cutremur – în situaţia asta, site-ul trebuie să reziste la un trafic de 10-20 de ori mai mare decât normal). Evident, nu e rentabil să avem servere care să facă faţă la aceste vârfuri ocazionale de trafic, deoarece în restul timpului ar sta degeaba.
Eh, şi aici vine soluţia: umplem lumea de cutii de-astea minune, pe care le plasăm în puncte cheie – de obicei, în datacenterele furnizorilor mari de servicii Internet. Toate cutiile astea fac parte dintr-o reţea mare (adică reţeaua Akamai), şi găzduiesc conţinut: imagini, pagini, conţinut media, etc. Eu, posesorul site-ului CNN.com, vin la firma Akamai şi cumpăr nişte spaţiu în reţeaua lor, în care spaţiu îmi pun fişierele critice ale site-ului. Ulterior, după ce eu le încarc în sistemul lor, toate fişierele sunt copiate (oglindite) pe fiecare din cutiile astea negre existente prin lume. Apoi, în site, resursele nu sunt adresate prin “http://cnn.com/fisiere/blabla.mp3” ci prin “http://cnn.akamai.com/fisiere/blabla.mp3”.
Când vine cutremurul şi populaţia din toată lumea intră pe CNN.com, conţinutul paginilor nu este servit direct din serverele principale ale CNN.com, ci de pe una din cutiile astea negre şi magice, care se află mult mai aproape de vizitator (de obicei, criteriul este apropierea geografică, dar pot intra şi alţi factori în calcul, cum ar fi costul sau viteza de acces). Furnizorul de servicii Internet câştigă din faptul că ai săi clienţi nu îi mai consumă banda de extern, Akamai câştigă din vânzarea serviciului. Deşteaptă chestie, nu?
Puteţi arunca o privire asupra statisticilor lor: cât de încărcat este Internetul?