Acu’ vreo … aproape dooj’ de ani, un coleg de primară (salut Costine) îmi povestea entuziasmat despre ce loc descoperise: un soi de club unde puteai să înveţi, să faci, să dregi tot felul de chestii, inclusiv cu calculatoare. Èšineţi minte că asta era pe vremea când HC-91 abia apăruse, iar chestiile cu mulţi gigaherţi şi laptopurile groase cât un plic erau de domeniul filmelor SF.
Ä‚sta era Palatul Copiilor din oraş, un ansamblu de cluburi destinate ocupării timpului liber al şoimilor patriei socialiste… ţin minte că acopereau o groază de domenii. Exista cenaclu literar, cerc de dansuri populare, de dansuri moderne, club de aeromodelism, club de rachetomodelism, de karting, de pictură, şi-or mai fi fost şi altele. Dacă spre cele artistice nu aveam eu mari tangenţe, ţin minte cum mă uitam fascinat la aripile din lemn de balsa ale avioanelor cu motoraş din benzi de cauciuc puse la uscat în vitrine sau de prima oară când m-am dat cu un kart 🙂 Cu pictura am avut o singură întâlnire, când au pictat cei de-acolo un ditamai câinele buldog pe-un perete de la intrarea în clubul în care-aveam eu treabă (ăla de calculăreţe).
Erau vremuri frumoase, şi n-aveau legătură cu propaganda asociată uneori şoimilor patriei şi pionerilor. Practic, la vârsta aia, dacă ai un pic de minte-n cap îţi dai seama că e mult mai distractiv să faci ce-ţi place decât să asculţi de lecţii sforăitoare… probabil de la UTC încolo se mai schimba treaba. Nu ştiu, n-am avut parte. Existau Cutezătorii, Minitehnicus, Ce pot face două mâini dibace din Şoimii Patriei, reviste cu tot felul de articole DIY şi “ştiaţi că”. Probabil făcea parte din educarea omului multilateral dezvoltat să aibă habar de câte ori bat aripile păsării Colibri şi să construiască o căsuţă de păsări cu morişcă de vânt, deh. Am plantat şi-un copac atunci, într-o acţiune de-asta “cu clubul”, aveai satisfacţia lucrului făcut prin forţe proprii, învăţai că uneori poate să nu-ţi iasă ce vrei şi atunci trebuie să reiei gândind mai bine, trăgeai pentru asta. Acum … nu.
De unde nostalgia şi gândurile astea de “get off my lawn, you darn kids” ? C-am citit asta.
Trist dar adevarat. De cativa ani incoace merg cu premiza ca nimic nu se face si nimic nu merge. Cand ceva merge asa cum ar trebui atunci sunt surprins. Daca vad situatii de genul asta nu ma mir catusi de putin.
Si in plus in generatia de azi nu ne mai trebuie palatul copiilor. Fiecare are cate un PC acasa si poate jucaCS sipoate sa se uite la filme porno.
Cel mai vizitat site în .ro, conform statisticilor SATI: hi5 !