Buun, m-apucase pe mine cheful planificării unui HTPC – home theater PC (adică un mic calculator silenţios care să stea sub televizor şi să joace rolul de player universal pentru DVD-uri, filme, şi altele), chef care s-a amânat după ce-am tras linie şi-am văzut că trebuie să mai amân niţel construcţia aparatului, din motive de preţ. Asta până când am aflat de Popcorn Hour.
Popcorn Hour, în ciuda numelui hipiot, este un echipament numai bun de plasat în centrul oricărui setup home theater. Conţine o parte electronică dedicată procesării audio/video, un procesor de 300 MHz, loc pentru un HDD intern, o târlă de mufe pentru intrări şi ieşiri (inclusiv HDMI 1.3 în Full HD şi audio 5.1 optic, 3 USB-uri, Ethernet 100 mbps şi wi-fi prin adaptor USB), şi rulează un Linux modificat (şi uşor de modificat).
Ştie să redea fişiere BlueRay (m2ts), DVD (vob şi playback direct din iso), containere Matroşka (mkv) cu H.264, XViD şi DiVX cu AC3, MPEG-1 şi MPEG-2, MP3 şi probabil altele care-mi scapă acum. De citit conţinut, ştie să citească de pe HDD-ul intern (dacă este montat), prin Samba sau FTP, de la un mediaserver numit myiHome ce rulează pe Mac/Windows/Linux, sau evident prin HTTP. Drăcia nu numai că ştie toate formatele de mai sus, dar ştie să acceseze şi YouTube, radio online, vreme şi diverse multe alte chestii prin pluginurile disponibile pe forumul Networked Media Tank (dispozitivele de genul ăsta se cheamă generic NMT-uri).
Bonus: are client BitTorrent integrat. Şi consumă vreo 20-30 W în timp ce rulează, cam de vreo 10 ori mai puţin decât orice PC. Pachetul arată foarte elegant, şi include Popcorn Hour A-110, telecomandă şi baterii pentru telecomandă (telecomanda are butoane fosforescente, extrem de haioasă), cabluri USB şi HDMI, precum şi partea de alimentare. De menţionat că fără HDD, obiectul are un nivel de zgomot de 0 decibeli (nu are nici un ventilator, totul este răcit pasiv) – deci, iarăşi ideal pentru un home theater. Iar Popcorn Hour A-110 ăsta a costat aproape 1000 lei, mult mai puţin decât mi-ar fi ieşit mie HTPC-ul.
L-am testat pe un Toshiba Regza 46XV540U, de 46″, care nu-i o mare realizare de televizor. Am probat un fişier BlueRay, un DiVX, muzică şi un MP4 codat H.264, toate mergând fără probleme (BlueRay-ul, aşa cum probabil ştiţi, arată senzaţional). Un mare punct forte o constituie posibilitatea de configurare extremă a subtitrărilor pentru DiVX/XViDuri (mărime, culori, umbră, poziţionare, etc). Dezavantajele de până acum … nu prea sunt: va trebui să schimb în final bătrânul televizor CRT cu unul FullHD (că-i păcat să nu vezi full glory cei 1920×1080 pixeli), şi sistemul 5.1 cu unul care să aibă intrare optică. Şi desigur, o telecomandă universală pentru toată sarabanda de telecomenzi care se vor aduna pe măsuţa de cafea 🙂
La sistemul audio e buba … poate sunt eu zgarcit, dar as fi vrut ceva in jurul pretului de 500 ron cu intrare digitala … un z5500 e 1000 ron. Stiu ca un audiofil ar rade si cu fundul de mine cand aude de banii astia si de z5500, dar chiar nu imi permit sa dau 1000 euro pe o singura boxa. In alta viata poate …
Da, de-acord aici, şi eu am înghiţit găluşca căci 5.1 meu n-are decât intrare analogică, aşa că stau cu RCA-urile băgate în televizor şi aştept. O soluţie temporară ar fi un amplituner cu intrare optică, din care scoţi semnal spre ce boxe vrei.