trafic

crash_photo1319183738_std

  • Era a 4-a oară în a 2-a săptămână dintr-a 3-a lună de când bătea drumul zilnic, dus-întors, până la birou. Ştia intersecţia şi drumul în general ca pe propriul buzunar, şi de fiecare dată bombănea nervos inspiraţia nefericită a celui care plasase o intersecţie atât de prost calculată într-o curbă largă şi fără vizibilitate. Intră în curbă plictisit, cu vreo 20 km/h mai puţin decât viteza maximă cu care ştia că putea lua curba fără probleme. Şi pe când rememora drumurile luminate ca ziua din deşerturile arăbeşti, se trezi într-o beznă medievală: farurile se stinseseră amândouă, deodată. Maşina care aştepta la stop pe drumul lateral se puse în mişcare, siguranţa manevrei fiind asigurată de întunericul nestrăpuns de nici un far. Impactul fu scurt şi sec, metalul mulându-se ca topit pe formele cubiste ale maşinilor.
  • Se târa pe îndelete în spatele unui camion de buşteni care urca gemând din greu serpentina strânsă care făcea posibilă traversarea dealurilor. Nu era loc de depăşire, şi nu risca aiurea în manevre de genul ăsta. Cu mâna stângă pe volan şi motorul cuplat în treapta a 3-a, urca încet şi sigur, ţinând geamurile închise şi aerul pe recirculare pentru a scăpa de mirosul de motorină euro-zero arsă de Roman-ul din faţă. Lăsase mai multă distanţă pentru a evita frunzele şi bucăţile de lemn care cădeau din camion. Se aplecă pentru a schimba CD-ul fix cu 2 secunde înainte ca lanţul prea întins ce ţinea buştenii din camion să pocnească sec, eliberând lemnele din benă. Primul buştean sări sec de pe asfalt, lovind în plin parbrizul.
  • În momente de adrenalină maximă, gândurile se nasc şi pleacă precum exploziile dintr-un motor supraturat. În cele câteva momente de plonjare în abis, singurul gând care-l bântuia era de ce nu se gândise şoferul TIR-ului parcat în mijlocul drumului să pună triunghiul de avertizare mai departe în spatele mastodontului oprit. Ar fi evitat să tragă brusc de volan, rupând perpendicular parapetul şubred şi vopsit acum zeci de ani la marginea râpei întunecate.

Cred că m-am uitat prea mult la Final Destination. Nu, n-am păţit nimic de genul celor menţionate de mai sus, sunt doar idei scenaristice 🙂

4 thoughts on “trafic

  1. Foarte straniu ca ai scris asta azi… Sunt acum si eu intr-o stare cum erai tu dupa ce ai aflat de Cezara; tocmai m-am intors de la o intalnire cu fostii colegi de facultate si am aflat cum sotia unuia dintre ei a murit vineri seara, in drum spre Ploiesti (se ducea sa-si ia copilasul de 2 ani de la parinti). Avea doar 30 de ani…un accident stupid, un cauciuc pocnit, a pierdut directia si a ajuns pe contrasens. A murit pe loc….unde exista dreptatea in asta? Stiu ca DN1 e ca si casa ta, dar ai grija…mereu sa ai…

  2. Nu cred că se bazează pe dreptate viaţa, din păcate. Până la urmă, e ca şi cu salteaua: unii au noroc, alţii nu 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.