Așa, să povestim despre souqul din Tunis acum. Mă pregătisem citind pe TripAdvisor și părerile erau împărțite: că-i mizerie, că-i gălăgie, că vânzătorii sunt agresivi – numai chestii șocante pentru un occidental care-a trăit în puf și siguranță toată viața, pun pariu. Pe de altă parte, ca român ești mai pregătit pentru faze de-astea; dacă ai mai și călătorit nițel la viața ta, nici o problemă. Și-așa a și fost, excursia meritând pentru descoperirea unuia din ultimele bazaruri reale rămase. Cel puțin atmosfera, că produsele nu prea mai au treabă cu istoria.
Balamucul începe de la Bab El Bhar, cu numele occidental Porte de France. A fost construită pe la anul 1000 și reconstruită în 1860. Se află în estul orașului, la intersecția Rue de la Kasbah + Rue Mongi Slim + Rue Alj Jazira.
Și strada care duce de la Place d’Independance până la Bab El Bhar conține sute de tarabe cu mărfuri din cele mai diferite, întinse chiar și pe jos. Balamuc generalizat, mașini claxonând ca să scape din ambuteiaj, balamuc și căldură.
De la Bab El Bhar în sus se despart două străzi mari, coloane vertebrale pentru Tunis Medina și Souq. Din câte m-am conversat cu un negustor, Tunis Medina ar fi “piața” cu obiecte necesare zi de zi (haine, încălțăminte, șamd) iar Souq-ul ar fi bazarul cu dulciuri și produse tradiționale. Mie mi s-au părut cam la fel (e-adevărat, în Souq fiind mult mai multe magazine cu specific culinar) și ambele sunt pline de marfă chinezească și turcească. Am găsit foarte puține magazine mai deosebite, păcat.
Tunis Medina este un sit Unesco World Heritage, ca și Colonia del Sacramento pe care-am văzut-o în Uruguay:
De mare efect sunt porțile din lemn cu arcadă și motive specifice realizate cu ținte:
Drumul prin Medina și Souq se face prin niște alei înguste, încadrându-te cumințel cu coloana de oameni care merge în sensul dorit și pregătindu-te cu coate zdravene de-acasă. Pavajul este din pietre cubice, în formă de V și cu un șanț pe mijloc. Scopul șanțului l-am aflat abia la ora închiderii (pe la 17:00 deja se strângeau șandramalele): tot ce-i de aruncat se aruncă în alee și pe șanț se toarnă apă ca să spele mizeria. La închiderea zilei deja nu se mai vedea piatra cubică de pe jos, fiind acoperită de ambalaje și alte gunoaie. Cam așa arată un drum în Souq, magazinele fiind pe stânga și pe dreapta:
Unele magazine au firme interesante:
Obiectiv turistic: moscheea Youssef dey.
În depărtare se vede turnul moscheei Kasbah:
Niște mozaicuri interesante la Institutul pentru Patrimoniu:
Semnăturia vechilor vremuri ale Medinei:
Secretul trecutului prin Souq este simplu: ochelarii de soare pe nas, privirea înainte și un potop de “non, merci” sau “la, shukran” după preferință. Aparatul de foto pus de gât va tripla numărul de vânzători care-ncearcă să vă atragă cu “hello my friend” spre micile și alambicatele lor magazine.