Sidi Boü Said ne întâmpină la fel de blazat ca Marsa:
Terasele arată nițel mai bine:
Casele în albastrul tradițional:
O moschee ?
Facem stânga spre malul mării și peisajul începe să arate mai bine.
În depărtare se vede un hotel mare, cu aspect “vintage” și un nume care mi se pare foarte frumos: Amilcar.
Coborând, încep să se vadă “dealurile roșii din Sidi Boü Said”:
Se vede Hotel Amilcar mai de-aproape și vedem că realitatea e crudă…
Viloace cocoțate pe dealurile roșii:
Da’ am ajuns la mare!
Plaja pare cam sărăcăcioasă, da’ mai salvează aparențele bărcuțele:
Fiind la nivelul mării, putem admira Amilcarul de-aproape. Atmosfera e greu de descris în cuvinte: un hotel mare și impunător care-ar sta bine în coroana oricărei stațiuni de litoral este acum distrus în întregime. Geamuri oarbe, uși lipsă, o piscină superbă uscată și plină de gunoaie, garduri demolate … ce s-o fi întâmplat aici ? ultimele recenzii de pe TripAdvisor pentru hotel Amilcar sunt din 2008, deci în numai 3 ani minunăția asta a fost complet devastată. Nu mișcă nimeni, nici măcar o pisică – și e plin de pisici în Tunisia! foarte ciudat.
Per total, impresia despre Sidi Boü Said este: ar putea fi mult mai mult decât este acum, da’ nu se ocupă nimeni. L-am întrebat pe localnicu’ coleg Ahmed despre Sidi Boü Said și ce-mi zice: “e mult mai frumos noaptea”. Cred și eu, că nu se mai vede toată mizeria și devastarea … păcat.