Asta-i distanta intre civilizatie si Romania.
Am avut ocazia sa stau aproape 2 saptamani in Cluj-Napoca, cu ocazia Festivalului International de Film Transilvania. 2 saptamani in care noaptea era liniste, in care n-am auzit claxoane nici pe sfert cat in Bucuresti, in care mi-am lasat masina cu antenele CB si GPS montate pe masina, fara grija.
Dupa aia m-am intors in Bucuresti. Prima oprire, parchez, ma dau jos, la juma’ de metru in mijlocul trotuarului, o “bucurie” proaspata de caine. In cele din urma ajung si la punctul terminus al calatoriei, dau jos toate cele de pe masina, ma duc sa ma culc.
Noaptea 1: Pe la 3 AM, niste baieti veseli s-apuca sa joace baschet in mijlocul strazii (mare strada, proaspat asfaltata). Daca sperati sa nu existe nimic mai enervant decat statiile CB ale taximetristilor, care stau cu geamurile masinilor deschise (ca deh, e cald) si difuzorul statiei la maxim, ca sa auda comenzile de la coltu’ strazii, unde-si beau cafeaua … eh, acel lucru e o minge de baschet care zdupaie ritmic pe asfalt.
Noaptea 2: o Dacie 1300 se chinuie sa parcheze pe trotuar, urcand o bordura. Se chinuie, se chinuie, face ce dracu’ face, si intra cu masina in vitrina unui magazin. Ditamai geamul spart, politia comunitara vine alergand (pe jos, ca Loganu’ consuma al naibii), fluiera dupa aia cu Dacia, aia fug, i-am luat numaru’ sefu’ !, se strange populatia nocturna a cartierului sa-si dea cu parerea, politia ramane sa pazeasca vitrina sparta.
‘r-ati ai dracu’ cu melcii vostri.