Cărtărescu a scris “De ce iubim femeile”. Când am scris titlul ăsta în Google, ca să m-asigur asupra autorului, Google mi-a sugerat că aş căuta “de ce iubim bărbaţii”. Ambele, întrebări probabil puse de mii de ori în fiecare secundă, în toate colţişoarele planetei, din Singapore până-n Maroc şi Hawaii.
Habar n-am care e răspunsul la vreuna din întrebările de mai sus. Dar acum câteva zile, mi-am dat seama de ce urăsc manelele.
Le urăsc pentru că sunt chintesenţa, sinteza, exprimarea perfectă a tot ce e prost şi defect în ţara asta. Momentul cheie a fost o noapte în care pe la 4 dimineaţa, liniştea aproximativă a cartierului gri era sfâşiată jalnic de tânguielile patetice ale unor manele, tânguieli care începuseră pe la 22:00.
Şi-atunci totul a devenit clar: de fiecare dată când am auzit scandal noaptea, erau manele! În toată viaţa mea, n-am pomenit hărmălaie pe stradă sau la ore atât de târzii din noapte care să nu fi fost acompaniată de manele, într-un total dispreţ faţă de alţii. N-am auzit niciodată urlând din boxe la 4 dimineaţa Motorhead, Depeche Mode sau Wagner. Pentru că dacă asculţi muzică (manelele nu sunt muzică), ai măcar acea fărâmă de bun simţ care-ţi zice “bă, ciumpalacule, nu e frumos să pui creierii vecinilor pe bigudiuri, poate vor şi ei să doarmă!”
Întotdeauna, manelele se vor auzi distorsionat, dintr-o petardă de sistem audio pe care proprietarul îl visează instalaţie de sonorizare pentru stadioane. Întotdeauna, ascultătorii manelelor vor conversa gălăgios, cu multe greşeli gramaticale şi înjurături de bodegă ieftină plasată lângă stadion. Şi vor purta tricouri chinezeşti cu “gigolo italiano 800$” şi ochelari de soare cu braţe late din plastic negru şi mult sclipici auriu. Întotdeauna, subiectul lălăielilor va fi destinat unui public ţintă needucat şi incult, cu aspiraţii mărunte şi vise de îmbogăţire uşoară, cititor de “Libertatea”.
Când manelele vor dispărea definitiv, împreună cu ascultătorii lor (sau când aceştia se vor reorienta; cunosc un caz care a trecut de la Salam şi Guţă la Doors!), abia atunci se va putea pune problema direcţiei în care ne îndreptăm ca popor.
Eu nu urasc manelele, ci pe cei care asculta ( la maxim) manelele.
Exact. Si nu inteleg ce-i indeamna sa asculte in asa fel.
Atat va mai cacati pe voi: “eu nu ascult manele, mie nu-mi plac manele, eu nu suport manele”, si la majoritatea chefurilor mai-marii roackeri o iau pe “ulei” si o ard pe manele. Si sa nu mai zic, ca la majoritatea parlamentarilor le-a compus Copilu de Aur, Adi de la Valcea, Guta, Carmen Serban, etc, etc, cel putin o melodie. Asa ca sictir, ca 99 % ascultati manele, si procentul ramas e “prins intre amar si miere”=))=))=)):-bd
Eh, acum dacă ştiu că “la majoritatea parlamentarilor” le-au compus maneliştii o melodie, îmi voi schimba drastic optica. Cum ies de la birou, mă duc să-mi cumpăr dooj’ de cduri cu ăştia de i-ai enumerat tu mai sus.