Ne trezim cu noaptea-n cap ca s-ajungem la un nou zbor ce pleacă din terminalul nou al OTP. Nu e deloc rău, arată chiar frumușel, dar mai e de lucru și n-am văzut să miște nimeni pe-acolo. Plecăm cu Alitalia, iar cursa de Roma poartă nostalgii de low-cost și arome de transpirație căpșunărească amestecată cu duhoare de bere ieftină (deși e abia 6 dimineața). Sar peste obișnuitele țigăneli specifice din avion, noroc că-i gol și pot să mă-ntind pentru a dormi. Avionul arată de parcă a făcut războiul, lipsesc plăcuțele cu numerele rândurilor și scaunul la un moment dat cedează nervos și nu mai vrea să stea în poziție verticală, lăsându-mă să mă tolănesc în voie dar făcându-mă să stau drept ca lumânarea la aterizare 🙂
Alitalia s-a țigănit rău de tot, breakfastul lor pe economic este acum constituit din 2 (doi) biscuiței și un pahar de apă/suc pe care nici nu se mai obosesc să-l strângă (lăsați-l în buzunarul scaunului). Apropo de asta, cred că-i singura companie unde anunțurile sunt făcute întâi în italiană, flight attendants vorbesc numai italiană și engleză doar dacă insiști, șamd. Meh.
Apropo, o chestie haioasă văzută la ghișeul unui lowcost (easyJet) apropo de bagajul de mână: aveau cușca aia standard în care trebuie să încapă bagajul și scris mare: NU CONTEAZĂ GREUTATEA BAGAJULUI DE MÂNĂ*. Iar steluța menționa: atâta timp cât îl puteți ridica singur și fără ajutor în compartimentul de bagaje 😀
Țac-pac, escală și tranzit, aceiași italieni enervanți și gălăgioși pe FCO, încă un pic de somn și o aterizare foarte din scurt (pe principiul am aterizat sau am fost doborâți la sol): Tunis.
Pista scurtă în Tunis?
Apropo de Alitalia, ai fost tu mai ghinionist, eu am nimerit într-un avion care cred că era la al 3-lea zbor maxim. Totul era nou nouț, totul era cu touchscreen, mirosea a nou iar lângă ușa de la intrare un sticker ne anunța ca avem parte de cele mai noi motoare “eco-friendly” de generatie 2011.
Dar restul poveștii tale s-a repetat și la mine… aveam de ales dintre cookies sau crackers (sincer nu prea m-am prins care-i diferența) și un pahar de apa/suc (dupa un criteriu neînțeles unii aveau noroc și de cafea și/sau bere).
Scurtă și un vânt infernal, din moment ce-a căzut Samsonite-ul din picioare îți dai seama cum se simțea avionul la aterizare 🙂 cât despre avion, ai prins tu unu’ demonstrativ, altfel nu-mi explic diferența așa mare…
La breakfast: cookies erau dulci, crackers sărați, atât. Cafea n-am văzut, bere n-am văzut, și au “uitat” să-mi dea formularul de imigrație încât a trebuit să stau de 2 ori la coadă din cauza lor 😀