Eh, pe naiba 😀 nu-mi plac telefoanele firmei respective de nici o culoare. Da’ aveam nevoie de un telefon dual-sim, pentru că prin natura meseriei ajung să umblu cu 2-3 telefoane după mine (pe lângă Legendul personal), aşa c-am făcut o vizită la raiul trăznăilor inventate în China: Dragon Mart, despre care am mai scris.
Evident, de data asta fiind mai “focusat” ca să folosesc un termen corporatist, am studiat mai atent piaţa. Ce-am găsit, mi-a zbârlit părul sincer să fiu… înşirăm aleatoriu:
– iPhone 4 deja clonat, identic cu originalul la construcţie/butoane/plastice (şi la fel de indisponibil pe alb ca şi originalul, probabil din aceleaşi cauze), dar cu un soft şi LCD de toată jena. Evident, atâta timp cât nu-l deschizi, pare extrem de veridic 😀
– clone de Nokia care acopereau toată clasa middle şi high-end (ar fi culmea să cloneze un Nokia 1100 care costă 90 de dirhami, cu cât naiba să-l vândă şi p-ăla?)
– copii de Vertu Ferrari (închipuiţi-vă un telefon candybar, cu carcasa din metal – cred că avea vreo 300 de grame, cu imitaţie de piele roşie şi emblema Ferrari pe spate şi toate tastele acoperite cu cristale sclipicioase)
– invenţii proprii ale electroniştilor nebuni din Shenzhen, sub mărcile: Nokla, Okla, China Mobile, Bluetooth (nu am greşit nimic, asta era marca telefonului), etc
– telefoane cu 3 SIM-uri
Pân’ la urmă, după ce-am butonat n-şpe modele, m-am oprit la Blackberry Bold 9700 TV WIFI Quadband Dual Sim JAVA Bluetooth Mobile/Cell. Copie de Blackberry Bold, singurul care se mişca acceptabil prin meniuri şi părea construit mai cu nădejde. După ce l-am găsit, am şi înţeles de ce: e model octombrie 2010! 😀
Obiectul se identifică printr-o etichetă simplă, cu IMEI-urile listate şi numele modelului: 9700i+. Au reuşit să facă într-un pachet atât de mic următoarele: dual-sim, quad band, suport microSD până la 8 Gb, televizor analogic, radio FM, mouse optic, speaker extern, 2 camere foto (infecte, dar există), WiFi, GPRS/EDGE, Bluetooth şi accelerometru (g-sensor). Software-ul este iarăşi surprinzător de bine realizat, şi se mişcă foarte bine prin meniuri. WiFi-ul se conectează muult mai repede decât HTC-ul, dar încă nu am reuşit să-l fac să meargă (adică aplicaţiile cu acces la net încearcă să stabilească o conexiune GPRS, în loc să plece pe WiFi). E încărcat cu cârpeli aplicaţii Java pentru Google Maps, Facebook, Twitter, Yahoo şi (am rămas şocat) Skype ! plus vreo 2-3 joculeţe, alarmă, SMS/MMS, player video şi audio, e-book reader, PDF reader.
Ah, şi vine la pachet cu husă din (imitaţie de) piele, căşti, cablu USB şi încărcător de priză. Cablul USB pare să nu meargă (când îl leg la laptop, apare un mesaj cum că utilaju’ trage mai mult curent decât îi este permis şi este dezactivat), căştile n-am avut curajul să le probez, şi n-am descoperit cum să-l fac să vadă cardul de memorie atunci când e legat la laptop (din fericire, cablul de la Legend funcţionează foarte bine). Are baterie de Nokia (Made in Hungary, cu hologramă :-D) şi încărcător cu mufă subţire, tot de Nokia. Per total, deloc rău la 270 de dirhami (vreo 75 USD).
N-am de zis decât atât: când vor reuşi băieţii să egaleze şi nivelul software-ului, s-a dus de râpă industria electronică de consum din afara Chinei…
* KIRF = Keepin’ It Real Fake, termen generic pentru copiile chinezeşti ale diverselor produse electronice ale unor mărci celebre
Explicami-o si mie p-asta cu mouse optic ca nu pot sa procesez 🙂
Păi e foarte similar cu ce aveam pe Omnia, şi cu ce avem şi noi pe HTC-uri: un senzor optic care detectează mişcarea deştului în stânga/dreapta/sus/jos, numai că la HTC e mult mai mic şi rotund, la ăştia e pătrat cu latura de aproape 1 cm. Uite colea explicaţia funcţionării 🙂 iar piesa arată aşa.