E uimitor cum în viaţa asta complexă şi cu numeroase aspecte, unele lucruri se pot schimba la 180 de grade, şi alte lucruri nu se schimbă niciodată. O să reiau un subiect care mă bântuie periodic şi-mi dă de gândit mai mult decât ar trebui, probabil: motociclismul în românia. De ce? pentru că a fost readus în atenţia publicului de un post TV, urmat fiind de inevitabila sarabandă de discuţii contradictorii. De la început, trebuie să spun că ce scriu aici, e ca-n benzile desenate pentru ingineri: pentru cine nu cunoaşte în amănunt subiectul, pentru cine n-a mers cu motocicleta niciodată, o să sune a polologhie inutilă.

Bun, deci periodic, se trezeşte cineva să expună un filmuleţ în care un tip pe motocicletă face cascadorii sau se-ntâmplă vreun accident cu vizibilitate ridicată în mass-media. Urmează o groază de comentarii şi discuţii în contradictoriu, pro- şi anti-moto, într-o dispută care nu se încheie niciodată clar. Apar aici nişte tipologii de oameni atât de previzibile şi dezgustătoare…

frustratul generalist. Replică de recunoaştere standard: Ce bine a patit-o asta. Ah, asa merita toti in puii mei…. Eşti un retard. Un retard frustrat, care-şi trăieşte viaţa în rutină, gândindu-se probabil în ascuns cum o fi să mergi pe motocicletă. Probabil îţi doreşti să mergi odată şi odată, dar n-o vei face niciodată: eşti prea fricos. N-o să simţi niciodată sentimentul de libertate şi putere pe care-l ai pe motocicletă, cea mai mare bucurie a ta într-un an este să-ţi iei televizor mare cu ecran plat în rate, şi îţi amăgeşti existenţa într-o plictiseală banală, care te va însoţi până la moarte. Te asimilezi într-o gloată moral diformă alături de alţi retarzi ca tine, şi strigaţi cu spume la gură generalităţi împotriva lucrurilor pe care nu le înţelegeţi (cum ar fi motociclismul şi motocicliştii); te asimilezi în gloată pentru că altfel nu ai curaj să te exprimi. Eşti un căcat fără coloană vertebrală, fix opusul a ceea ce-mi doresc să fiu în viaţă, şi sper ca evoluţia darwiniană să-şi facă treaba şi trăsăturile fondului tău genetic să fie eliminate din specia umană.

dobitocul răuvoitor. Replică de recunoaştere standard: Imi pare rau ca a scapat numai cu niste lovituri usoare…macar daca paraliza , sa vezi ce’i trecea cheful de acrobatii. Şi tu eşti tot un retard. Ia-te de mână cu ăl de mai devreme, şi muşcaţi-vă reciproc jugulara până vi se scurge tot sângele din artere şi vene: se cheamă că veţi face un bine speciei. Eşti atât de prost, de îngust la minte, încât doreşti gratuit răul altora. Ah, înainte să mori, poate apuci să experimentezi un drum cu ambulanţa în românia, să simţi cum ţi se bălăngăne oasele în corp la fiecare groapă din asfalt şi ce înseamnă o recuperare medicală când trebuie să-ţi mişti mâna după ce a stat o lună imobilizată. După asta, te asigur că n-o să mai doreşti altora paralizii şi alte bucurii de genul ăsta. Eşti fix şablonul căcatului cu ochi de mai sus, dar mai rău: eşti un căcat cu ochi pe care prostia-l face şi răuvoitor.

impotentul posesor de motocicletă. Am zis posesor, pentru că nu devii motociclist automat când îţi cumperi motocicletă. Devii doar un posesor de obiect cu 2 roţi. Ultima generaţie de motociclişti adevăraţi era pe cale de dispariţie dinainte să mă apuc eu de sportul ăsta, şi dacă mai există, e umbrită de turma de impotenţi la fel ca tine. Impotenţi pentru că, la fel ca şi posesorii de SUV-uri ce nu văd niciodată noroi, vă cumpăraţi motocicletă doar pentru că e la modă şi vă permite refularea frustrărilor: duceţi o viaţă de căcat, nu reuşiţi să atrageţi nici o femeie şi credeţi că motocicleta vă va transforma în Don Juani, partenera de viaţă (în cazul în care există) s-a sictirit de voi şi rutina vă omoară, nu vi se mai scoală pula şi credeţi că motocicleta e Viagra, etc. Dacă v-aţi rezuma să o cumpăraţi şi gata, să mai zicem c-ar fi cum ar mai fi; dar vă încăpăţânaţi nu numai să o cumpăraţi, dar şi să mergeţi cu ea. Să mergeţi PROST. Mergeţi atât de prost, încât habar n-aveţi să vă înclinaţi pe o curbă, şi vi se agaţă şireturile de la adidaşii “de firmă” în schimbător. Habar n-aveţi să respectaţi o motocicletă, şi ca atare la un moment dat veţi sfârşi înfipţi cu mare viteză într-un cap de pod, autoturism sau alt obiect contondent, cu rânjetul cabalin încă întipărit pe figură (că deh, căştile sunt pentru fraieri). Sunteţi cei din cauza cărora apar generalizări şi şoferi cretini care comit tentative de omor când văd motociclete în jurul lor. Singura consolare în cazul vostru e că motocicletele avariate sunt surse bune de piese de schimb ieftine, deci vă rog să mergeţi mai încet ca să se poată recupera mai multe din motocicleta pe care-o veţi face praf.

şoferul chior, surd şi prost. Eh, problema e că ăştia-s mulţi la noi. Ä‚ia care nu se uită în oglinzi. Ä‚ia care nu dau prioritate şi zic “ah, scuze, nu te-am văzut” motociclistului întins pe asfalt. Ä‚ia care nu înţeleg că sunt la volanul unei tone de fier motorizate care poate face mari pagube. Ä‚ia care nu înţeleg că şofatul e un privilegiu, nu un drept. Ä‚ia care circulă fără să ştie ce rol au semnele de circulaţie. Ä‚ia care nu ştiu ce-i aia să conduci preventiv. Ä‚ia care întorc pe linie continuă. Şamd şamd. Bineînţeles că la fel cum există mulţi motociclişti proşti (ăia mai sus menţionaţi), aşa există şi mulţi şoferi proşti. În schimb, motocicliştii proşti sunt încadraţi în replici de genul Oricum o să crăpaţi mai devreme sau mai târziu, ăsta-i scopul nostru-n viaţă., iar şoferii proşti sunt iertaţi cu o înjurătură şi în cel mai rău caz (cazul în care lovesc o maşină, rănesc sau omoară pe altcineva) cu a avut ghinion, săracul, hai să-i dăm cel mult o închisoare cu suspendare. Am evitat şi evit mulţi de-ăştia zilnic, dar nu fac spume la gură şi nici nu-i înjur cu ochii injectaţi de furie oarbă. Sunt proşti, mulţi, atâta timp cât nu mă intersectez cu ei totul e bine.

Bonusuri:

ameţita ecologistă. Citat: “am uitat sa zic de alt retardat pe care l-am intalnit tot ieri… eram la semafor cu geamul deschis (soare, cald, aer de primavara cu miros de flori :X) iar el (care era in fata mea) tot ambala motorul si ma polua! am vrut sa-l depasesc si sa-mi sterg si eu parbrizul, dar mi-am dat seama ca e risipa de lichid de parbriz… ca lichidul asta miroase frumos si curata… nu ca noxele lui care ma imbolnavesc”. Bravo fată, ai duduit-o p-asta. Ambala motorul şi te polua pe tine, că-ţi mirosea a aer de primăvară cu miros de flori în jegul ăsta de Bucureşti. Hai că poate nu eşti aşa tehnică, să-ţi fac un calcul mic: eu cu motocicleta mea de 500 cm cubi din Militari până la birou în Băneasa făceam 30 de minute, în care mă mişcam, nu stăteam. Tu cu maşinuţa ta de cel puţin 1 litru (fără îndoială roz şi cu semn de-ăla mare de începător pe lunetă, asta în cazul în care nu eşti paraşută posesoare de SUV de 3,5 litri) faci acelaşi drum în vreo 2 ore, în care te târâi de la semafor la semafor. Ia zi tu, care din noi 2 beleşte mai rău aerul de primăvară cu miros de flori din oraş? Marş la mitinguri pentru creşterea suprafeţei de spaţiu verde pe cap de locuitor!

Mda. Concluzii? viaţa pentru mulţi dintre noi e tristă, lipsa de educaţie şi frustrările duc la comportamente primitive şi câinoşenii prezente pe unde nu te aştepţi, rutina şi frica omoară repede şi crunt spiritul şi scânteia de viaţă din suflete şi creiere. Dosarul meu după accident e încă “în cercetare”, dar asta nu înseamnă că lovesc intenţionat taxiuri pe stradă sau fac spume pe Internet că toţi taximetriştii sunt nişte handicapaţi (mulţi sunt, dar nu toţi, şi cu ăia de treabă n-am nimic; chiar dacă de-ăştia mai sunt 2-3 cu totul).

Îmi voi cumpăra altă motocicletă? da. Nu ştiu însă când, şi unde. Şi totuşi, fiţi mai înţelepţi şi feriţi motocicliştii, chiar dacă fac prostii. Voi îndoiţi tabla, ei se aleg în cel mai bun cu oase rupte.