kuwait, 2

‘ai dă picioarele mele, numa’ curios să nu fii într-o țară străină cu puțin timp la dispoziție ! Dacă aveam pedometru montat, cred că-l dădeam peste cap de nici în Autovit nu mai mă cumpăra cineva. Cum omuleții pe-aici nu se omoară cu munca (ziua de lucru începe la 10:00 și se termină la 16:00, cu tot cu pauză de masă) am scăpat mai devreme și-am plecat prin împrejurimi … de-am ajuns la capătul celălalt al Kuweitului (cât era pe hartă, mă rog).

Da’ până ajungem la partea turistică și poze, niște boabe:

• Cea mai ciudată fază a fost la bani. De obicei, cam peste tot unde te duci ești cel mai tare cu euro în buzunar: dai 100 euro și primești la schimb un pumn de bancnote, fie ei pesos, dolari, dirhami sau altă nație. Eh, aici fu țeapă: am dat 100 de euro și-am primit 4 hârtii și 2 monede. Dinarul Kuweitian este cea mai puternică valută din lume, valorând la ora scrierii cam 2.46 euro. Tare, nu ?
• Din fericire, conversia la leu e ușoară pentru referință la prețuri: 1 KWD = 10 lei românești (noi) deci înmulțim cu 10 prețu’ în dinari și gata. Prețuri: o înghețată 1.8 dinari; o cafea 1.5-2 dinari; o sticlă de apă la jumate 1 dinar; un ziar 0.15 dinari; un pahar cu suc de fructe 1.6-2 dinari. Tot ca referință, un anunț de angajare pentru postul de tehnician A/C oferea salariul de 250 dinari pe lună. Chiria pentru o garsonieră era 75, conform unui anunţ pe-un perete.
• Aici încă n-a ajuns curentul european anti-fumat, și se vede/simte. Semne cu fumatul interzis mai sunt (mai ales în locurile unde se mănâncă), dar sunt la fel de bine ignorate. Se fumează prin obiectivele turistice, prin parcuri, pe scara de serviciu, prin unele magazine, prin mașini, un nene fuma când își aștepta bagajul în aeroport, agenţii de la scannerele de bagaje fumau de zor şi ei, deci aţi înţeles ideea.
• Taxiurile nu au ceas, iar prețurile se negociază la urcare; oficial, tarifele sunt stabilite de guvern dar nu au mai fost actualizate de vreo 4 ani, așa că fiecare se descurcă așa cum poate. 1,5 dinari pentru aproximativ 5 kilometri în linie dreaptă, deci ochiometric vine cam 3 lei/km. Altu’ pe o distanţă similară mi-a luat dublu, deci câte bordeiuri atâtea obiceiuri. Maşinile sunt aşa şi aşa, la una auzeam cum îi băteau planetarele – deci mai bine în Dubai, cu Camryurile standard şi preţ fix.
• Cum ştii că eşti într-o ţară din zona golfului? toţi ăia de la masă au păr pe faţă, începând de la cioc sau mustaţă (ăia mai occidentalizaţi) până la nişte bărboace cum n-aş putea să-mi las decât lipindu-mi o perucă de mutră. Pakistanezii sunt cei mai feroce la faza asta, am văzut nişte pămătufuri de bărbi care cred că trebuie curăţate cu aspiratorul periodic pentru a evita acumularea florei şi faunei.
• Nu unul, nu două, nu trei ci patru scannere a trebuit să trec la aeroport. Bine că nu m-au pus să scot laptopul din rucsac, cum se face în aeroporturile occidentale, că o luam razna. Apropo de securitate: moscheea mare din oraş avea nişte bariere de metal la poartă cam cât avea ambasada americană; la fel şi la Marriott, unde un nene mai inspecta şi toate maşinile care intrau cu o oglindă pe dedesubt. Hm.

Şi ceva poze.