malta, grazzi

Grazzi înseamnă “mulţumesc” în malteză. Mulţumesc pentru că te-ai păstrat aşa, fără toate neajunsurile civilizaţiei moderne. Pentru toată istoria, pentru străduţele tale întortocheate, pentru dovezile trecerii atâtor popoare pe-aici, pentru luptele duse, pentru comportamentul de furnică-n faţa turmei de elefanţi continentali.

Din toate ţările prin care-am umblat, pot zice că aici am întâlnit cei mai prietenoşi oameni peste tot. Se vorbeşte engleză aproape peste tot, deci nici o dificultate de descurcare şi orientare-n spaţiu. E soare; azi în Varşovia sunt vreo 2 grade la prânz, pe când amicii mei din Malta au stat pentru prima oară p-anul ăsta cu geamurile deschise în birou.

Nu ştiu de ce lor le-a ieşit, şi nouă nu. De ce la ei nu se enervează lumea, de ce nu-s vânzători nepoliticoşi, de ce nu-i murdar pe străzi, de ce, de ce, de ce … din cauză că-s izolaţi de nişte buni kilometri de apă – la distanţă de continentul cu ale sale bune şi rele, din cauză că a locui pe-o insulă te obligă să fii un pic mai atent cu ce-i în preajmă, din cauză că-i îmbăiază soarele atât de mult în loc de zăpezi şi nori şi ploaie ? greu de zis.

M-am conversat niţel cu un maltez, care-mi spunea: lucrez aici la fel de mult ca acasă, 8-9 ore pe zi. Dar când termin ziua, mai mult de 30 de minute nu conduc până acasă indiferent cât de-aglomerat e. Sau de la birou mă duc direct la plajă, sau iau barca şi ies să mă plimb pe mare. Plus că ziua e mult mai lungă decât de-obicei, ai mai mult timp să faci ce vrei.

Mda… mi-am zis eu în gând. Căldură de Ecuator, plaje-apă-cer ca-n America de Sud, hedonism şi ce-i mai bun din lumea modernă, lipsă de restricţii ca-n Europa. Pân’ acum, pare ţara ideală. Las pozele să vorbească.