poezia inginerului anonim

rareori văzuți pe timp cu soare
zgomotoși și fanteziști
trag cu ei o geantă mare
par cam veseli, totuși triști

este plină cu mizerii
cabluri, mufe și hârtii
cam haotici și te sperii –
dacă-s vii sau morți nu știi

muncesc zi, muncesc și noapte
în lumină de neon
moace albe ca de lapte
ce nu-l știu pe Cupidon

și cu toții cântă-n cor:
cărăm biți în sus pe țeavă
vindem vise la popor
haos ieftin pentru pleavă

cumpărați băi, cumpărați!
munciți ‘geaba să plătiți
unor mulți și răi rahați
ce nu vreți și nu doriți.

PS: poezie inspirată de mutra tristă a unui coleg inginer care se chinuia cu o nenorocire de server Windows care gestiona niște servicii cu valoare adăugată (rahaturi de-alea gen 2 euro/wallpaper). Vezi și but I’ve got equity de la TheOatmeal. I’m doing just fine, thank you very much 🙂