priza românească

După o zi cu ceva meştereală, fiind in ză mood de şuruburi ca să zic aşa, m-am dus la un magazin cu chestii pentru meştereli în căutarea a diverse. Printre astea, vroiam să-mi cumpăr un prelungitor cu mai multe prize (popular numit tripluştecăr) pentru tonele de ştechere localizate în spatele televizorului. Cerinţele erau simple: să aibă minim 5 prize şi buton de on/off, ca să pot opri dintr-un foc divaisurile care nu-s critice (adică totul în afară de TV şi receiverul UPC). Oferta era compusă din omniprezentele chinezării şi turcisme de care mă feresc mereu (m-a amuzat teribil o marcă turcească: Sentyment), ceva de la Legrand care nu arăta prea de încredere, una nemţească pătrăţoasă cu 6 prize (FOARTE mişto, o recomand cu încredere, e excelent lucrată) şiiiii produsul românesc, făcut la Relee Mediaş. Eh, şi m-a mâncat în posterior să fac pe patriotul şi să cumpăr produs românesc, deşi mai bine îmi dădeam cu şurubelniţa peste degete.

Pentru că nu-mi place să ţin colaci de cablu aiurea prin casă, mi-am luat prelungitorul fără fir, împreună cu nişte cablu serios de 1,5 mm pentru a-l monta pe cont propriu, frumos tăiat la lungimea necesară. Şi-am ajuns acasă, unde-am purces să-l montez. Aici a început luarea cu mâinile de cap, şi promisiunea că nu voi mai comite vreodată greşeala de-a cumpăra tâmpenii româneşti. I-am tras 2 poze ca să înţelegeţi despre ce e vorba.

Primele îndoieli legate de produs apar când îl desfacem pentru a-i pune firul. Are 2 şuruburi (cu şaibă) montate într-un capăt … şi-n celălalt capăt e capsat. Adicătelea, nu poţi desface de tot obiectul, ci doar un capăt. Prin capătul ăsta se presupune că desfăşori toate operaţiunile.

După aia, trebuie să scoţi întrerupătorul ca să ai acces la şuruburile pentru prins firele. Întrerupătorul e montat pe clipsuri, unul din ele rupându-se scurt în momentul desfacerii. M-am gândit dinainte că poate l-au proiectat pentru a fi rotit şi scos frumos, dar nu: pintenul de plastic e mai lat decât fanta din marginea carcasei. În fine, am scos întrerupătorul şi a trebuit să-i desfac firele pentru că sunt prea scurte şi altfel nu poţi scoate primul segment de plastic, ca să ajungi la şurubul pentru firul de împământare.

Mufa pentru firul de împământare e băgată în aşa fel sub buza de plastic încât nu poţi strânge ca lumea cu şurubelniţa, trebuie s-o ţii câş. Şi când ajungi să strângi bine firul, se răsuceşte toată mufa împreună cu firul băgat, căci cuprul nu e fixat în vreun fel. Am strâns-o ţinând contră cu altă şurubelniţă. Firele de la întrerupător sunt lipite cu 0,0000000000000000003 miligrame de cositor pe lamelele prizelor, şi asta la o priză care are rating de 4 kilowaţi.

Din nou, la o priză de 4 kilowaţi, cablul trifilar nu are loc prin gaură. A trebuit să-i scot manşonul şi să forţez bine nota ca să încapă. După aia, evident că întrerupătorul nu mai stătea bine la locul lui, aşa c-a trebuit să-l fixez cu vreo 3 rânduri de bandă izolatoare. Cablul de 1,5 mm abia a intrat şi el, dă-i şi chinuie-te şi strânge neicuşorule cu patentu’.

Mi-a trebuit mie întrerupător…