Stau în fund pe pragul de piatră al unei clădiri construită prin anii ’80, cu o cană mare de cafea lângă mine. Stau în balcon, pentru că toţi neuronii mei odihniţi de un somn profund de 12 ore strigă “ieşi bă afară, nu vezi că sunt 30 de grade şi un aer curat cum n-ai mai respirat de când te-ai născut ?!?”
Stau cu laptopul în braţe, conectat prin wireless la calculatorul meu de-acasă, aflat la 12000 kilometri distanţă, şi aştept să se refacă o matrice RAID într-un server aflat la vreo 70 de kilometri de calculatorul meu, deci 12070 km în total.
Stau şi citesc bloguri de emigranţi în Canada şi China, râd ca prostul fără să pot explica de ce râd colegilor mei din Noua Zeelandă şi Belgia, căci unele texte pur şi simplu nu pot fi înţelese de oameni care nu au trăit în România şi nu înţeleg culoarea (totuşi unică) a expresiilor româneşti. În taskbar am 3 ceasuri: Bucureşti, Montevideo şi Dubai.
Totuşi, e o lume mică. Montevideo – marţi 19:00, Bucureşti – marţi 23:00, Dubai – miercuri, 01:00. Ceasul e fix, şi asta înseamnă cu siguranţă ceva anume.
core:/home/vaxxi# cat /proc/mdstat
Personalities : [raid1]
md1 : active raid1 sdb1[2] sdc1[0]
976759936 blocks [2/1] [U_]
[>....................] recovery = 0.0% (220928/976759936) finish=147.2min speed=110464K/sec
Stau pe prag în mânecă scurtă, bate vântul mai tare decât în orice reclamă cu fixativul minune (Paris – coafura e impecabilă), şi în a doua zi de anul nou am dat liber oamenilor şi mă voi duce la plajă…