uruguay, dia #46
Întâlnesc la doişpe mii de kilometri de casă obiceiuri româneşti: şi anume, băiatul de parcare. Ştiţi deja din Bucureşti cum stă treaba: unu’ care stă într-o zonă circulată, unde multă lume parchează zilnic, se preface că păzeşte maşinile (de muşte, cred) şi ia 5-10 pesos de la fiecare şofer care vine (pentru că “i-a găsit loc de parcare”, deşi locuri de parcare sunt destule în pustietatea asta de Aguada) sau care pleacă (pentru că “s-a asigurat pentru el la plecare”). Oamenii îi dau bani, deşi nu înţeleg de ce – concret, nu îi ajută cu nimic.
Dacă băieţaşul ăsta freacă 100 de maşini pe zi, şi ia 5 pesos pentru fiecare, se cheamă că a produs 500 de pesos pe zi, adică vreo 100 de euro. Şi poate să bea şi-o bere în timpul programului, că nu-l critică nimeni. Cine e prostul în ecuaţia asta oare, şi ce-ar fi dacă dintr-o dată toată lumea ar face ceea ce este corect în orice domeniu (chestie care ar include să nu mai dea bani ăstuia cu parcarea, care în fond este doar o altă formă de cerşetorie)?
Publicitate
Ultimele spuse
- Florin on unde-i vaxxi acum?
- wyxchari on deblocare mio moov 500
- Montana13 on cum se fură de pe carduri
- Stefan Marian on becurile din bord
- Alexandra on tutorial complet zippo
Ultimele articole
- gând la centenar
- politia in actiune
- how to rescue a fedora workstation after removing all available kernels
- românce în kuwait
- tăiem documente ? mai e mult până departe
- scapă de spam cu alias-uri pentru email
- UPC și paleoliticul tras la indigo
- de ce NU trebuie vot electronic
- cititorii ne scrie
- hdtv / dvb-t în București
Cele mai comentate
Comics