viaţa pe dn1

Pornind de la genuflexiunea matematică a prietenului Neliniştit (apropo, io fac 1.5-2h x 2 pe zi, deci 4h pe zi, 4 h x 5 zile pe săptămână = 20 de ore pe săptămână, adică aproape o zi întreagă pe săptămână io o petrec la volan, da?), să mai aşternem nişte gânduri despre volăneală pe drumurile româneşti.

Se pare că poliţia a început să-i belească pe posesorii de instalaţii after-market de kituri xenon, făcând inspecţii impromptu pe DN-uri şi ridicând taloanele celor cu faruri tip “sabia lu’ Darth Vader în ochii oponentului”. E-adevărat că şi je are montate de-astea, dar sunt REGLATE bă, idioţilor, aşa încât nu îi proiectez ăluia de vine de pe contrasens bastonaşele şi conurile de pe retină în spatele cefei!

Depăşitorii lenţi sunt ăia care stau pe banda 2 (aia de mijloc), câte 10 unul în fundul celuilalt, şi “depăşesc” cu +0.23 km/h faţă de vehiculul depăşit. Depăşesc cu un elan de parcă ar avea urzici pe pedala de acceleraţie, de parcă ar merge la consum, de parcă ar avea un porc spinos sub talpă. Şi nici unul nu are pornirea să spargă trenuleţul ăsta, merg lipiţi ca omida unul de altul şi staaaau. Staaaaaau. Staaaaaahahahahaaau… în loc să depăşească!

După aia, trecem la purceluşii isterici. Purceluşii isterici sunt ăia care vin din spate tare, până în fundul coloanei de depăşitori lenţi, şi încep să dea flashuri, deşi e evident că nimeni nu se va da la o parte din coloana aia de adormiţi, şi nici nu au unde să se ducă mai departe din cauza coloanei. Ie-te colea axiomă: degeaba dai tu flashuri ca purceluşul isteric dacă maşinile alea din faţa ta nu au decât contrasensul liber pentru a se da la o parte din faţa ta; în general, oamenii nu prea acceptă aşa uşor să se sinucidă cu autoturismul din dotare. Stai naibii calm, aşteaptă să se aerisească niţel în faţă, şi o să ai loc să te duci sau să ţi se facă loc. Purceluşii isterici sunt ăia care se stresează şi fac slalom ca disperaţii, cu toate astea ajungând la destinaţie în acelaşi timp cu cei care merg constant.

Lipitorile sunt altă naţie proastă de şoferi, ăia care fac tailgating, neînţelegând că nici mama frânelor nu îi poate opri de la 90-100 km/h până la 0 în 0.9 metri, cât păstrează ei faţă de bara spate. Şi sunt de obicei atât de proşti încât nu înţeleg 2-3 aprinderi ale stopului de frână, nu înţeleg nişte proiectoare de ceaţă aprinse în ochi, şi nici avarii aprinse. Cel mai bine cu ăştia e să accelerezi până scapi de ei, sau să îi laşi să se ducă naibii. Tot tailgating se cheamă atunci când un bou iese din scurt pe banda 2, fix în spaţiul lăsat de mine ca spaţiu de siguranţă faţă de maşina din faţă.

Şi în concluzie, mai bine mergi constant şi tare, privind tot timpul la 2 maşini în faţă (şi nu ca lipitorile de mai devreme, care merg cu ochii beliţi în stopurile celui din faţă) decât isteric şi haotic. E mai sănătos.