O fostă cunoștință avea o vorbă când venea vorba de achiziționarea unor produse sau servicii: decât să dau banii la străini, mai bine îi dau la prieteni. Mi se pare o chestie destul de fairplay: dacă persoana aflată în postura de ofertant îmi este prieten, atunci înseamnă că are niște calități pentru care merită să-mi fie prieten și atunci trebuie încurajat în afacerea pe care-o are (adică dacă merită încrederea, merită și banii mei).
Boon. De ceva vreme încoace văd un curent de-ăsta bombastico-patriotic: să cumpărăm românește! Să ne susținem țărișoara, pătrioara, afaceruțele de familiuță și alte diminutive cu scop înduioșător. În tipica mea atitudine de Toma Necredinciosul, am cam ridicat din sprânceană cum fac mereu la avânturi de-astea pompieristice, încercând să argumentez: bă nene, stai așa că totuși eu muncesc pe banii ăia, n-am de gând să dau banii pe prostii doar că “îmi susțin țara” ! Ah, dacă am de ales între 2 produse identice (sau măcar similare din punctul de vedere al calităților), clar îl voi cumpăra p-ăla românesc ! dar nu mă voi înghesui niciodată de exemplu să dau bani ÎN AVANS pentru o mașină în care nici nu m-am urcat pentru simplul fapt că E ROMÂNEASCĂ.
No așe. Dat fiind faptul că am viciul de a-mi cumpăra tot felul de tâmpenii (recunosc, recunosc 😀 ) am căpătat și o experiență destul de bogată cu magazinele online. Din țară și din afara ei, din Uniunea Europeană sau din afara ei, de pe n-șpe mii de saituri cu n-șpe mii de metode de plată, pentru bunuri, pentru servicii, pentru … în fine. Ultima provocare pe care mi-am acordat-o este să cumpăr ceva din Japonia, nu schimbați canalul 🙂
Revenind. În primul rând, un magazin online tre’ să aibă informații de stoc. Nu mă interesează că ți-ai tras tu site ca să listezi cinșpe mii de căcaturi acolo, deși în realitate ele există doar în depozitul furnizorului furnizorului tău, care de fapt e pe-un vapor între oceane și ajunge în treișpe zile. Dacă-l ai pe site, atunci ori îmi zici pe pagina produsului că nu-i în stoc, ori îl scoți de-acolo.
În al doilea rând, tre’ să ai o metodă de plată rapidă. Există Paypal, există carduri bancare, există bănci, există Google Checkout. Nu mă pui pe mine să scot banu’ din perete și să aștept curierul ca să-i plătesc ramburs; se presupune că am activități mai lucrative decât așteptarea curierului cu plicul pentru plată.
În al treilea rând, tre’ să ai logistică serioasă. Asta înseamnă: când ai zis c-a plecat coletul, atunci a plecat; când expediezi ceva, îmi dai AWB (număr de urmărire) la expediție; folosești un curier serios, nu unul care mă ține cu orele acasă ca să-l aștept.
În al patrulea rând: trebuie să fii serios. Dacă ai zis un lucru, rămâne zis (chiar dacă greșeala te costă pe tine și nu pe mine). Dacă ai zis că mă suni înapoi, mă suni în maxim 2 ore sau mă suni ca să-mi spui că mă suni mai târziu. Mă ții la curent cu comanda: când ai primit banu’, când e ambalată, când e gata de livrare, când e dată la curier și nu aștepți să te sun eu pentru a întreba dacă ți-au intrat banii în bancă. Nu-s obsesiv-compulsiv, dar când plătesc bani fără să te văd la față am niște pretenții minime.
Bun, veți zice, și care-i legătura celor scrise cu România ?
Ro #1
Căutam niște piese pentru Jimny, pe care le-am găsit în afara țării. Întrebând de ele în stânga și în dreapta, aflu că se fabrică ceva similar și în România (cu destinație Germania). Excelent, primesc un număr de telefon și sun să comand.
“Aveți ?”
“Păi avem, dar e un transport care pleacă acum și până săptămâna viitoare nu mai sunt.”
“Bine, dar chiar vreau să comand, cum facem ?”
“Dați-mi un SMS cu comanda și vă sun eu când avem.”
Am trimis SMS. De-atunci nimic. Asta se întâmpla acum o lună jumate. Le voi comanda în afară chiar dacă-s cu 10% mai scumpe.
Ro #2
Alte cumpărături de la un magazin românesc de data asta. Fac comanda duminică seară, cu mențiunea că vreau cât mai repede proforma ca s-o plătesc (mă grăbeam să iau produsele). Luni pe după masă, nici o veste; comanda mea era încă nepreluată. Dau un email: “bună ziua, pot plăti produsele?” (aveam suma și datele firmei din pagina de contact). “Nu, vă contactăm noi”. În fine, fiind fără info-stoc s-a dovedit că un produs din comandă nu era de fapt pe stoc, am propus eu să mi-l înlocuiască cu altul echivalent, totul bun; mi se spune: “azi pleacă la curier și mâine dimineață aveți proforma”. Asta era LUNI.
Marți dimineață vine proforma, o plătesc și trimit copia ordinului de pe internet banking: “uite, v-am plătit”. Liniște toată ziua.
Miercuri pe la 6 PM: “am recepționat plata, coletul pleacă azi prin curier”. Numai că de obicei, când aud asta înseamnă că pachetul e luat mâine dimineață de curier și ajunge în ziua următoare. Sunt curios, dar în cel mai bun caz pachetul înseamnă că pachetul ajunge JOI. Primesc un AWB, dar dacă-l introduc în site-ul firmei de curierat la secțiunea “urmărire expediție” îmi zice “nu există informații despre această livrare”, ceea ce ar confirma ipoteza mea cum că pachetul va pleca de fapt mâine.
Morala ? Când comand de pe eBay din Uniunea Europeană, pachetele îmi vin în maxim 5 zile lucrătoare (de obicei 3-4 zile). Când comand din România, vin în 4 zile lucrătoare. Cred că tre’ să mă las de figuri de-astea cu comerț online în Ro.
* Articolu’ ăsta e un fel de continuare al articolului despre cumpărături
Confirm ce zici despre ebay.uk (bineînţeles, trebuie să caşti ochii să vezi în cât timp vânzătorul se angajează să trimită produsul după recepţionarea plăţii); de obicei, ce am comandat a venit în 4-5 zile lucrătoare (ultimul a fost aparatul foto, săptamâna trecută, ce a fost pus la Royal Mail marţi iar vineri am primit de la Poşta Româna avizul de primire). Am comandat şi pe siteuri româneşti cu plata online la emag sau ramburs, pe sigmanet, şi au venit repede, adica 1-2 zile, dar probabil sunt mai mari, cu logistica mai buna, nu magazine de apartament şi am comandat ce aveau pe stoc.
Da, am văzut că unele magazine încep chiar să meargă bine. Am mai avut experienţe ok cu DC Shop (mai demult), cu PC Fun… dar se-ntâmplă să ai nevoie de chestii care nu-s atât de mainstream şi atunci volens-nolens tre’ să apelezi la magazinele mici. Chestia e că nu ştiu cât ţine de mărimea firmei, cât de oamenii care-l gestionează — şi desigur, de frica ţepelor: la ultima comandă au aşteptat până le-au intrat banii în bancă, n-au avut încredere în printscreenul meu de pe internet banking.
Si eu recunosc ca…. 😛 Si tocmai pentru ca am acumulat experienta in si cu Ro, zic simplu; am cumparat de la aparat foto la GPS si telefoane sau LCD Sony. Never ever cu vreo problema. In opinia mea e cat se poate de simplu
N-ai incredere ? N-am nici eu incredere. Insa baiatu’ nu intra in faliment daca ramane la infinit cu marfa pe stoc. Si-atunci, cel mai simplu si eficient este numai si numai cu plata ramburs; pleaca produsul, ajunge la mine, desfac coletul si eventual testez, verific sa fie factura si garantie dupa care numar bani si ii dau curierului contra chitanta. Altfel nu multumesc.
Se zice ca doar la curve dai bani inainte.
Iar eu cred ca si zicala asta e deformata cata vreme si la curve, inainte sa dai banii , vezi marfa. Ma rog, macar carcasa… exterioara 😀
Am zis ceva gresit ? Ai cititori minori ? 😛
Nu, sunt chiar sfaturi foarte bune. Și eu m-am mai lecuit în privința achizițiilor online în 2 cazuri:
– când există riscul de “surprize” la produse, și-atunci e cum zici: întâi îl vezi și abia după aia dai banu’
– când există chiar nevoia de garanție serioasă, mai ales la electronice scumpe
Cititori minori n-am, cred c-au fugit toți … 😀
Si hai sa-ti zic si despre doo experiente nasoale cu “firme serioase”. Mentionez ca din cauza primei m-am jurat sa nu mai dau banii inainte. Cel putin nu in Romania
Masina ne-am luat-o de la o reprezentanta Ford din Sibiu.
Reprezentanta mare, serioasa, Autoklass pe numele ei; si pentru ca ne-am lipit de niste discounturi serioase pentru plata integrala, asa a fost. Plata integrala, facturata, acte si tot ce trebuie ; dar pentru ca o vroiam in Galati si nu ma prea pasiona sa merg cu ea pe roti fara asigurare, pentru ca s-au angajat ca e perfect realizabil, am dat banii si am revenit in Gl sa asteptam masina. Masina , ca sa fie clar, existenta la momentul platii in showroom, s-a aplicat in parbriz un A4 cu “vandut”
Nu 3 zile, nu 3 drumuri in plus la Sibiu sau 3 nervi mi-au fost necesari. Ci, o luna jumate dupa care, pur si simplu NU MAI RASPUNDEAU LA TELEFON cand ii sunam sa le reamintesc ca am platit o masina pe care se angajasera sa mi-o livreze la domiciliu. De ce ? Pai, simplu, pentru ca am fost prost si am avut incredere cand, de fapt, increderea trebuia sa fie la ei cata vreme ei vroiau sa isi vanda marfa mai mlt decat vroaim eu sa o cumpar. Si pentru ca odata banii dati, nu mai futeam sa folosesc cuvantul cu F si sa ma duc la alta … masa
S-a rezolvat, mai apoi, in 24 de ore, cu un simplu mail la Ford Europe in care le explicam cat de simplu e sa-i fac de cacat cu intreaga intamplare plus actele scanate, all over the web 😀
Si cazul 2, CISCO
Router wi-fi, cumparat legal in Ro, primit cu c.d. de instalare detectand automat tara si limba – surpriza placuta, Ro aparea in lista – si un software aditional (securitate, protectie, mentenanta a routerului)trial; de 7 zile. Varianta full, la ei pe site, disponibila pentru nu multi dolari. Soft-ul chiar bun si istetz
Surpriza ?
Aveau produsul si soft-ul la vanzare in Ro. Livrau cu cartea tehnica in romana. On-line , ca la orice firma mare, procedura simpla de achizitie si plata; dupa confirmare, via e-mail, primeai link de download si serial numberul. Gogule, probleme, ma ? Pai, cam da
Nu acceptau nici un fel de achizitie PayPal, MoneyGram, CC international recunoscut, valabil si-n Americi sau Canade cata vreme era vorba de i.p. si client din Romania
Proxy-uri binieinteles ca nici atat.
De ambitie si de draci, dupa ce am vorbit cu o gramada de “suportzi” on line carora degeaba le demonstram ca sunt client serios si solvabil oriunde in lume pentru ca … nu tinea de departamentul lor, dupa mailuri peste mailuri, mi-au dat un numar de telefon de State unde sa sun ca sa vad daca se poate face ceva 😀
S-a facut. Am rugat un prieten din Americi sa “cumpere” pentru mine
So ?
Hm, incredibil că se poate întâmpla așa ceva la o mașină … noroc că ăștia sunt totuși urmăriți de “compania mare” și le cam țâțâie curu’ la faze de-astea. Am mai auzit și eu de niște faze penibile rezolvate scurt după o scrisoare politicoasă către reprezentanța europeană a mărcii.
Și când te gândești că profitul la o mașină de clasă medie pentru dealer e vreo 2-3 mii de euro pe puțin, față de prețul de achiziție de la producător … noroc cu criza, i-a mai potolit nițel din aroganțe.
Iar cu biții achiziționați online, eu sunt mulțumit că se poate cumpăra de pe Android Market acum și-n România. Încet-încet, ne integrăm în lumea civilizată (măcar pe partea electronică, pen’ că drumuri și infrastructură mai puțin).
La faza cu Android Market-ul sunt in perfect acord cu tine
Intr-un fel sau altul, tot au sosit americanii sa ne salveze; fie si numai cu Google si Yahoo 😀
Haha, corect! pe mine m-amuză c-am ajuns să ne vadă alții potențialul și noi nu suntem în stare. Chiar sunt curios de niște statistici referitor la câte aplicații s-au vândut în România pe Android Market/Appstore 🙂