Sirena de la Muzeul Tehnologiei

Înainte de-a începe, trebuie menţionate nişte chestii.

Unul, sistemul lor de transport în comun e niţel diferit de-al nostru în ce priveşte staţiile. La noi, o staţie are un nume şi un chioşculete în care aştepţi vehiculul, şi aia e. La ei e altfel: o staţie (să zicem, Krolewska) are mai multe puncte din care se pot lua diferite autobuze; ca exemplu, avem o ditamai intersecţie în formă de cruce şi pe toate 4 braţele, pe fiecare parte a străzii, se află câte o staţie numerotată. La Krolewska 01 opresc autobuzele 123 şi 151 spre direcţia X, la Krolewska 02 opresc autobuzele 123 şi 151 spre direcţia Y, la Krolewska 03 autobuzele 175 şi 181 spre direcţia Q şi aşa mai departe. Pentru o intersecţie mare, e destul de confuz sistemul când cauţi un anume autobuz, căci trebuie să colinzi prin toate staţiile astea ca să vezi unde opreşte cel pe care-l vrei tu. Metro m-a dezamăgit, neştiind de chestia asta cu staţiile multiple şi nici de unele linii pe care le-am utilizat.

Doi la mână, oraşul iarna e cam neprietenos cu turiştii şi pietonii. Pe străzi sunt maldăre imense de zăpadă şi poteci săpate printre ele; nimic de zis însă, toate trotuarele sunt curăţate şi zăpada e încărcată în camioane, iar la fiecare colţ de stradă se află lăzi cu nisip puse la dispoziţia publicului. Pe lângă asta, foarte multe clădiri sunt împrejmuite cu benzi ce-au rolul de-a te face atent să ocoleşti zona-n care-ar putea să-ţi cadă-n cap nişte sloiuri de gheaţă de pe acoperiş, aşa c-ajungi să mergi mai mult pe marginea străzii.

Trei la mână, chestie observată mai ales în zona pietonală: mulţi polonezi au câini, mulţi polonezi îşi plimbă câinii, nici un polonez nu pare să strângă după câinele lui! aşa că plimbarea prin oraşul vechi a fost însoţită de-o atenţie distributivă maximă în ce priveşte trotuarele 🙂

Aşadar, sâmbătă fu prima zi de excursie. Pentru că era oricum aproape, am fost în mastodontul PaÅ‚ac Kultury i Nauki despre care v-am povestit mai devreme. În mare ceaţă fiind (la propriu), vederea de la etajul 30 n-a fost atât de impresionantă ca-ntr-o zi senină, dar rămân interesante arhitectura oribil de comunistă, lifturile megalomane, încărcarea cu decoraţiuni … şi desigur aspectul total de clădire care-ar apărea în jocul Red Alert (cine-a jucat, ştie despre ce vorbesc).

Pałac Kultury i Nauki

Cam dezamăgit, trec la muzeul de lângă, adică Muzeul Tehnologiei din Varşovia. La intrare, sălăşluieşte o sirenă construită din diverse rămăşiţe de aparate electrice şi electronice; sirena asta e simbolul oraşului. Înăuntru, impresia generală este de haos total: se găsesc tot felul de exponate din domenii deloc apropiate, expuse la îngrămădeală prin camere imense dispuse pe vreo 3 etaje şi unite prin scări somptuoase de lemn vechi şi prăfuit. Nu există nici o explicaţie în engleză, aşa că-n afară de vizual, n-ai cum să afli mai multe despre obiectele expuse. Se găsesc aici motociclete vechi, primele modele de vehicule, motoare de avion, un Fiat Polski secţionat longitudinal, telefoane vechi, aparate foto, maşini de spălat, machete de fabrici, diorame din diverse domenii, şi o mare secţiune dedicată calculatoarelor. Pentru un pasionat de IT, aici e un haos minunat: se poate vedea un Apple IIc, primul ZX Spectrum, perforatoare de cartele, memorii pe bandă, şi chiar un Cray T3E. De remarcat un hard-disk mare cât o mobilă, produs în 1975 – în România! ce-am fost, şi ce-am ajuns 🙂 şi o vitrină dedicată faimoasei maşini de criptare Enigma.

A doua ţintă a fost Muzeul Chopin, găsit într-un târziu pe nişte străduţe înfundate şi ascunse – după ce-am încercat să intru întâi în Universitatea de Muzică Chopin 😀 din păcate, muzeul era în completă renovare, aşa că ne mulţumim c-o fotografie exterioară.

Tot mai departe, pe jos spre Oraşul Vechi (numit Stare Miasto). A fost reclădit după schiţele originale, în urma bombardamentului nazist şi a distrugerii aproape complete, şi-a fost reclădit atât de bine încât UNESCO l-a plasat pe lista World Heritage ca un “uimitor exemplu de reconstrucţie aproape totală a unei porţiuni de istorie ce acoperă 7 întregi secole”. De notat că s-a folosit pe cât de mult posibil orice cărămidă, orice piatră rămasă după bombardamente. Elementele principale sunt coloana lui Zygmund, Piaţa Castelului şi desigur Castelul Regal, coloana lui Sigismund al III-lea, Piaţa Veche şi Micul Insurgent.

Mai departe, poze. Mâine: Muzeul Revoluţiei din Varşovia, Muzeul Trenurilor şi Lazienski Parc.