Și pentru că ne-am trezit mai de dimineață cu vreme frumoasă, am purces la înc-o mini-expediție prin împrejurimi. Aflasem citind pe net că blocu’ ăla mare din apropierea hotelului are numele Carew Tower, și e destul de faimos din punct de vedere istoric. În plus, oferă un observation deck (adicătelea, loc de privit) situat foarte sus și furnizor de panoramă deosebită a orașului.
Ha! soare este, ceață nu este, să urcăm deci. Carew Tower este în prezent a doua clădire ca înălțime din oraș. Construcția a fost începută în 1929, cu puțin înainte de Marea criză economică și încheiată în 13 luni de muncă nonstop (24 cu 24, 7 cu 7). În anii ’80 de turnul principal era atârnată o uriașă gorilă gonflabilă, tribut filmului King Kong 🙂
Este listat ca având 49 de etaje, și 175 metri înălțime, iar pe GPS aveam 352 metri înălțime față de nivelul mării. Concret, urci cu unul din lifturile principale până la etajul 45, și de-acolo cu un alt lift mic până la etajul 49. De-acolo, o scară metalică te scoate în “casa liftului” unde plătești 2 dolari și ajungi la aer liber. Stai în vârful a 15 kilometri de conducte de alamă, 15 vagoane de sticlă, 40 vagoane de piatră, 60 vagoane de lemn, 5000 de uși, 15 mii tone de oțel în structură și 4 milioane de cărămizi. Continuăm cu pozele.
Încă un pic de art-deco (Carew Tower e considerată una din cele mai frumoase clădiri din lume în acest stil):
Cojmelia din vârf:
Care arbora desigur mândrul drapel:
Nu știu de ce, dar clădirea asta îmi aduce aminte de-un pachet de țigări vechi 🙂
Deasupra tuturor:
Cea mai înaltă clădire din Cincinnati și podurile Dan C. Beard, Purple People Bridge și Central Bridge:
Alta de sus:
Stadionul Paul Brown; podurile Brent Spence și CW Bailey:
Podul John Roebling descris acu’ vreo câteva articole:
România n-are nevoie de autostrăzi. Nici ăștia n-au, le-au făcut de proști ce sunt:
Un concept rar la noi – clădiri-parcare:
Zoom 10x trăiască 🙂
O clădire care-a rămas în altă era (cine-a jucat Mafia, știe despre ce vorbesc):
3 mamuți între liliputani:
Și se vede Kentucky-ul:
Iar colecția mea de quarterși a ajuns la 24 de state 😀
Mi-ai adus aminte de Mafia I, singurul joc pe care l-am jucat cu pasiune!
Exact 🙂 și eu la fel, l-am terminat chiar într-o sesiune de examene. Mi-am dat seama ce au în comun clădirile ăstora (și le fac ciudate pentru noi): n-au balcoane ! ca și hotelul în care stau, de altfel: geamurile sunt închise și au instalații HVAC în interior. Nu vezi aparate de aer condiționat pe pervaz, da’ vezi fazele din film când se strecoară intrusul pe burlanele de aer.
La mai multe? 😀
Faine şi pozele, şi informaţiile! Să fii sănătos! 🙂
Mai multe etaje ? mi-ajung astea 🙂
Am si eu niste poze din astea, facute in skydesk-ul Sears Tower din Chicago. Geniala privelistea si senzatia, acolo sus 🙂
Da-i tare cu quartersii, ca esti de-abia la jumatate (kind of) 😛
Este, da’ nu se compară cu ce se vede din Burj Al Khalifa … bine, acolo e deja ceva supranatural 🙂 La quarterși trag cu nădejde, măcar așa mai învăț și eu statele 😀
Nu se compară cu priveliştea oferită de ultimul etaj al hotelului Unirea din Iaşi 😛
Pfff, cred că-i o super senzaţie să fumezi o “mentosană” la înălţimea aia (bine, eu şi dezvolt o mică “obsesie” pentru locurile înalte de unde poţi vedea totul în jur 😀 )
Fumatu’ era interzis, da’ mi-am făcut damblaua … doar nu era să ratez ocazia, după ce-am fumat (la fel de ilegal) în vârfu’ Tour Eiffel 😀
Mai stai pe acolo? Eu tocmai am ajuns la Detroit 🙂
Înc-un pic. Ai ajuns la fix cât să nu prinzi furtuna de zăpadă pe care o tot pronostichează ăștia pe la TV ca fiind cea mai nasoală din ultima sută de ani… 50 cm de zăpadă!
Astia zic ca am ajuns la fix cat sa o prind 😀
Cred ca la asta de azi si maine se refera… Sper, adica :p
Vroiam să zic că n-ai prins-o pe avion sau în escală, ci la sol. Aici a plouat mărunt și rece, a înghețat apa pe trotuare și garduri, o vreme oribilă și preferam de o mie de ori zăpada 🙂
I understand 😀
Sper sa treaca pana ma intorc in Romania.
Mai degrabă zi să-nflorească ghiocelu’, că m-am săturat de vreme mohorâtă 🙂
Mai e pana atunci. Deocamdata s-a pornit un vant aspru pe aici, de ma apuca angoasa ca pe Bacovia 😀
Ia uite pe-acilea … după cum ziceam, bine că nu te-a prins enroute 🙂
Bre, da’ ce poze frumoase! Si nu ti-a venit sa canti ca pe Titanic? 😀
N-ai dreptul sa te plangi de vreme, cu asemenea peisaje ! Stai ca vine vara in Bucuresti! Te invit la o plimbare prin Herastrau, sa faci poza de pe Casa Scanteii …
Nu mi-a venit, eram prea ocupat să lăcrimez (de emoție, desigur… cele -5 grade nu aveau nici o legătură, desigur). Iar de pe Casa Scânteii s-ar putea să-mi vină chefu’ să sar, ceea ce aici nu s-a întâmplat 😀