Discuţiile despre religie şi formele ei de existenţă sunt de obicei fără capăt, adeseori virulente şi niciodată cu final. Iisus, Mohamed, Buddha, Confucius, Zoroastru şi alţi fondatori de religii reprezintă în esenţă un crez similar, deşi mulţi nu acceptă asta imediat: nu face rău ci bine, iubeşte-ţi aproapele, trăieşte în armonie cu ce te înconjoară.

Nu pun în discuţie acum aspectul religios, ci pe cel tehnic. Dacă ar fi de tras o singură concluzie din tot ce face Internetul, este puterea pe care-o are o reţea imensă şi imediat accesibilă, răspândită la nivel global. Nici cele mai puternice guverne nu pot opri din comunicare o mulţime uriaşă de oameni care pot ajunge aproape instantaneu de la unul la oricare altul. Şi pe cât de mult urăsc ei chestia asta, pe-atât de puţin o (mai) pot împiedica.

Există un concept indian numit karma, care-nseamnă “fapt” sau “acţiune” şi diferă de “soartă”. Vedele explică simplu conceptul: semeni bine, culegi bine; semeni rău, culegi rău. Dacă lăsăm la o parte numele pentru fiecare fărâmă de bine şi rău care există în toţi oamenii şi le integrăm într-o reţea ca Internetul, e uşor de-nţeles ce putere ar putea avea o mobilizare globală de karma pozitivă.

Dar desigur, la fel de adevărată şi înfricoşătoare este varianta karmei negative. În principiu, depinde de omenire pe ce cale mergem.

Hristos a-nviat!