Și iată c-am ajuns și pe stânga-sus a islazului, adică în land of the free și home of the brave.

Țop până pe Charles de Gaulle, unde întârzierea de 30 de minute a Air France-ului înseamnă că iar am rămas fără bagaj; apropo de asta, să-i stea sarmaua în gât cui a decis organizarea aeroportului ăla. Să explic: eu aterizam la terminalul 2C, și trebuia să mă îmbarc la 2F. Fizic, 2C-ul este așezat imediat lângă 2F, dar nu poți merge ca omu’ pe jos până acolo: trebuie să iei autobuzul care parcurge un traseu “securizat” în afara aeroportului, pe lângă terminale, și oprește la intrarea spre porți. Ca atare, din 5 minute de mers pe jos am ajuns să fac 25 cu autobuzul care-a ocolit toate cele 6 terminale, că tot traseul e plin de stop-uri și ocoliri încâlcite din cauza lucrărilor. Hai să zicem că nu-i nimic, măcar scap de încă un security check … Dar ca-n Murphy, autobuzul te lasă la capătul terminalului fix opus celui la care ai poarta de îmbarcare, și trebuie să treci IAR printr-un filtru. Descalță-te și pune bocancii în tavă separată, scoate laptopul și pune-l în tavă separată, dă jos ceasul/cureaua/telefoanele din buzunare … și ca să fie bonus suplimentar, pe CDG se face acum și control corporal + în bagaje ! ‘ai de capu’ meu.

Urcăm în 767-le de la Delta, cam vechiuț ca aspect (plus faze de genul un plastic lipsă în tavan, un monitor care nu mergea – chestii minore într-adevăr, dar la aviație nu vrei să vezi nimic de genul ăsta totuși) dar care s-a descurcat onorabil (și sper să se descurce în continuare, că tot cu el mă-ntorc se pare) și ajungem pe CVG. Scanează deștele, completează formularul I-94, fă poza, nu mă-ntreabă nimeni de viza de Iran și ajungem laaaa … alt filtru de securitate ! de-ăla cu faimoasele “body scanners”, de care n-am avut însă parte căci am fost trimis doar la X-ray. Păcat, abia așteptam să enunț triumfător că “I wish to opt out from the body scan”.

Și ieșim, vreme frumoasă, neuronu’ e încă nedumerit că de vreo 24 de ore a văzut numai soare pe geam și aprindem o țigară în locul desemnat, că și-aici a început treaba ca-n Europa: nu se fumează pe stradă, nu se fumează în fața clădirilor, hotelurile nu mai au camere pentru fumători. Taxiurile sunt în majoritatea lor celebrele Ford Vic:

Urcăm la etaju’ 27 …

… și ne uităm deasupra orașului:

Bine-am ajuns în “Queen City of the West”.