Următoarea destinație a fost un pic “la plezneală”, căci nu citisem nimic despre ea înainte, da’ suna interesant și era în drum spre podul John A. Roebling – exercițiu al inginerului care-a proiectat Brooklyn Bridge.

Nu prea pricepusem eu exact care-i treaba cu calea asta ferată subterană, mă gândeam c-o fi ceva conex cu căile ferate și pionierii vestului sălbatic, da’ s-a dovedit a fi cu totul altceva. National Underground Railroad este denumirea dată rețelei de oameni și drumuri care au ajutat la eliberarea sclavilor de culoare din captivitate. De ce acest muzeu aici ?

Ohio a fost primul stat care a abolit sclavia, în 1803; ca atare, mulți sclavi din sud considerau trecerea râului care marca granița dintre Kentucky și Ohio ca o primă reușită (temporară) în obținerea libertății. Următorul pas era fuga în Canada, un drum de aproximativ 200 de mile care se făcea pe jos, în condiții grele și cât mai pe furiș.

Muzeul e destul de impresionant, lăsându-mi impresia unui “muzeu cu scuze” făcut de americani, cum ar face astăzi germanii pentru evrei. Punctele de interes ar fi:

• The slave pen – adică, țarcul de sclavi: un adăpost (destinat sclavilor și încarcerării lor temporare în drum spre locurile unde urmau să fie vânduți) care a fost preluat din locul unde se afla, restaurat și reasamblat în cadrul muzeului.
• Brothers of the borderland – un film prezentat de Oprah Winfrey, având ca personaje principale două figuri istorice în aboliționism: John Parker și reverendul John Rankin, care-au ajutat nenumărați sclavi în traversarea râului. Casa reverendului din Ripley era considerată ca o piatră de hotar în evadări, de altfel.
• Escape! – povești despre diverse evadări, metodele folosite și oamenii implicați.

Mai puține poze aici, din păcate, căci fotografiatul era oficial interzis așa că ne-am descurcat cum am putut.

National Underground Railroad Freedom Center

Țarcul de sclavi

Țarcul de sclavi

Pictură murală - viața sclavilor

Interiorul unei case a perioadei - locuri de ascundere a fugarilor

Povești de evadare - în lada de marfă sau în căruța cu fund dublu

Istoria aboliționismului

Cam atât prin muzeu, iată și pozele podului John Roebling (pentru care-am dârdâit onorabil la multe grade cu minus și niște vânturi infernale pe pod). Interesant este că podul are calea de rulare pentru vehicule construită din metal și nu asfalt, fiind practic un fel de grilaj prin care se vede râul. Iar podul se bălăngăne și scârțâie foarte palpitant, mai ales când ești singurul bezmetic prin zonă 😀

Podul John Roebling

Podul John Roebling

Podul John Roebling

Podul John Roebling

Podul John Roebling

Podul John Roebling

Central Bridge și un vapor cu zbaturi

Prilej cu care-am aflat că mâinile înghețate constituie suficientă stabilizare pentru aparatul foto 🙂