E al doilea hotel în care stau pentru mai multă vreme, şi duc lipsă de ceva: lipsa balconului. Dacă în Dubai nu prea avea logică să construieşti clădiri cu balcoane (şi aici îmi aduc aminte de un coleg de-acolo care-şi căuta apartament de închiriat, şi pe care proprietarul încerca să-l uimească prin replica “uite ce balcon mare şi frumos!” la care colegul i-a trântit-o sec “să-l iei acasă, că n-am ce face cu el”), deoarece 3 sferturi din an te-ai simţi în acel balcon ca într-o tigaie încinsă… aici, ar fi o idee nemaipomenită! cerul e albastru cum rar am văzut în România, oraşul e plin de verdeaţă şi constituie o privelişte nemaipomenită de la înălţime, iar un balcon ar fi locul ideal pentru a lenevi câteva ore într-o după-amiază însorită împreună cu o sticlă mare de Corona aburită.