Şi s-a întâmplat weekendu’ ăsta de-am ajuns şi la Dragon Mart, care poate fi văzut pe hartă aici.

Obiectivu’ e situat undeva la vreo 40 de kilometri distanţă de oraş, muuult în afara lui şi mai degrabă undeva pe unde începe deşertul. Treceam pe lângă el în fiecare zi când mergeam la birou data trecută, da’ se pare că eu vedeam doar scăfârlia dragonului, adică partea din stânga. Abia când l-am văzut de sus mi-am dat seama că e construit chiar în formă de dragon. Măsurat de la cap la coadă, Google zice c-are 1.2 kilometri. E ceva.

“Coloana vertebrală” a dragonului este un mare culoar, cu 2 benzi şi diverse chioşculeţe pe mijloc. Pe de-o parte şi de alta, se află raioanele unde sunt expuse mărfurile. De-o parte şi de alta, în afară, sunt depozitele pline ochi de cele mai felurite mărfuri posibile. Cine le-o ţine evidenţa, vai de capu’ lui. Mai jos de Dragon Mart sunt cartiere de blocuri cărora le lipseşte luxul întâlnit prin centrul oraşului; aici stau filipinezii, indienii, pakistanezii care lucrează în hoteluri, restaurante şi altele asemenea fiind aduşi zilnic la muncă cu autobuzul.

Am ajuns pe la prânz, când ardea soarele mai tare. Cu toate astea, parcarea era deja aglomerată; am înţeles că pe seară, locul ăsta devine balamucul de pe lume fiind aglomerat de toate naţiile posibile (inclusiv mulţi localnici). Eh, şi o dată ce intri, rămâi niţel şocat când realizezi amploarea pe care-a luat-o industria chineză…

Orice ţi-ai putea dori, aici găseşti. Echipamente industriale, gresie şi faianţă, mobilă şi uşi, electronice de toate felurile, telefoane mobile piratate după ultimele modele şi purtând nume de firme inventate (dar cu hologramele de rigoare), haine, ceaiuri, creme şi produse de slăbire sau îngrăşare, mâncare, decoraţiuni, electrice, aparat de sudură, huse şi accesorii pentru orice, camere de securitate şi DVR-uri. Bâlci e puţin spus. Nu există preţuri afişate, totul se negociază în funcţie de mutra cumpărătorului, abilităţile lui de târguială şi cantitatea achiziţionată.

Ce m-a uimit niţel este cât de repede pot copia produse deja existente, şi ce idei trăznite pot avea pentru a le îmbunătăţi pe cele existente. Am găsit clone de iPhone 4 (bineinţeles, KIRF-uri), copii de Nokia botezate Nokla în bunul stil “Adibas” şi “Panasoanic”, telefoane “Spider Man” (nu glumesc!), imitaţii de Samsonite şi tot aşa. Eu plecasem să caut un player auto “all-in-one”, adică o unitate 2 DIN pentru maşină, cu touchscreen/gps/dvd player. N-am găsit ce vroiam (adică una cu DVB-T), dar am găsit un magazin care vindea chestii de genul ăsta fabricate special pentru un tip de maşină.

Mai exact: opţiunea de navigaţie din fabrică pentru o maşină e scumpă, aşa că mulţi nu o achiziţionează. De înlocuit, e mai complicat, deoarece masca bordului pentru o maşină cu sistem audio din fabrică este particularizată, şi nu poţi extrage direct unitatea maşinii pentru a o înlocui cu una generică. Aşa că băieţii veseli chinezi produc aceste unităţi cu masca deja inclusă, pentru a se adapta perfect în locul din bord. 1000-1500 EUR pentru navigaţie din fabrică, 2-300 EUR pentru navigaţie chinezească. Impresionant. Dacă te împaci cu o calitate mai slabă a sunetului, aspectul specific al fonturilor chinezeşti şi scăpări de traducere de genul “Raiod” în loc de “Radio”, merg.

De asemenea, şi laptopul Oracle 😀

Evident, multe din produsele de-aici sunt de calitate îndoielnică, mai ales dacă ne-amintim scandalul laptelui cu melamină din 2008, al jucăriilor cu vopsea pe bază de plumb din 2007 şi din 2010, etc etc. Dar, dacă ai răbdare şi timp să cauţi, poţi găsi şi lucruri care merită cumpărate (cum ar fi una din mărcile mele preferate de bagaje, şi anume Eminent).