Aşaa… nimic senzaţional de relatat în ultima vreme, în afară de ture de 12 ore şi somn cu ţârâita. Nişte boabe disparate de prin zonă.

De prin campus. Avem mai multe facultăţi prin zonă, de genul “Facultatea pentru bărbaţi Dubai” (nu glumesc, aşa se cheamă!) sau “Facultatea de modă pariziană” (şi cică asta e una din cele mai renumite facultăţi). Şi într-o zi, în drum spre sursa locală de hrană, aud câţiva studenţi discutând programul săptămânii viitoare.

“Deeeci, doamna profesoară, mâine avem excursie, daaa?

“Da, mergem *nuştiuunde* si facem *nuştiuce*.”

“Şiii, doamna profesoarăăăă, putem să venim cu maşina proprie, daaa?”

“Da, e ok, dar urmaţi autobuzul şcolii.”

“Şi ziua următoare mergem la bowling, şi joi în vizită *nuştiuunde*, daaa?”

“Da copii…”

Ce oameni. Ce facultăţi.

De pe la birou. Am câţiva colegi din India şi Pakistan, care lucrează pe aceeaşi felie de pâine. Engleza lor e destul de ok, dar bieţii de ei probabil nu vor scăpa niciodată de accentul ăla tipic indian-englezesc, redat perfect de Apu din Simpsons. Când mai discută între ei chestii tehnice, vorbesc în limba lor de-acasă, motiv pentru care eu aud fix ca în bancul ăla cu “un pahar de … ce”: tranca bonca zdranga poc poc tichi tichi uaga pic CISCO ţaca tranca paca paca tichi tic poc pic Solaris pichi pic ! Foarte amuzant.

Din oraş. N-am auzit pe nimeni, pe nimeni, dar absolut pe nimeni zicând că ar vrea să rămână aici. Toţi spun că au de gând să stea câţiva ani, să strângă bani, şi să se multe în altă parte. Cei născuţi aici constituie în prezent cam 20% din totalul populaţiei, şi autorităţile sunt cam speriate de faptul că se estimează că până în 2015-2020 procentajul se va reduce la vreo 5%. Probabil ăsta e motivul pentru care îşi protejează locuitorii cu atâta ferocitate ?

Ca străin, nu poţi cumpăra proprietăţi aici; poţi cel mult să le concesionezi pe 99 de ani. Ca străin, nu poţi să îţi înfiinţezi pe cont propriu o afacere sau o companie aici; trebuie să închei un parteneriat cu un localnic, a cărui singură corvoadă reală este să semneze nişte hârtii, după care va primi periodic o parte din profitul tău, pentru simplul fapt că e partenerul tău. Ca străin, condiţiile de garantare pentru acordarea unei vize sunt extrem de grele; ca localnic, n-ai nici o restricţie. Ca localnic, primeşti un fel de salariu (destul de consistent) chiar dacă stai degeaba; practic, munceşti doar dacă n-ai alte hobby-uri. Pe de o parte, îi admir pentru cum creează tot felul de avantaje pentru propriul popor; pe de altă parte, e foarte enervant să vezi cum unii beneficiază de o cârcă de atu-uri pentru simplul fapt că s-au născut în alt punct de pe glob.

Tagged with:
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Anunţă-mă când sunt comentarii noi. Te poţi abona fără a comenta.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Set your Twitter account name in your settings to use the TwitterBar Section.